Sparge gheata!

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. Acest text este fictiune, orice asemanare cu persoane sau situatii reale este pur intamplatoare.

*
Faataaaa!!! Stai sa-ti povestesc!" Vocea ei se auzea limpede si cristalina la celalalt capat al firului. Nu mai vorbisem cu Cristiana de peste trei luni si intotdeauna cand ne auzeam dupa o asa lunga perioada de timp, era musai un prilej bun sa depanam intamplari si tot felul de situatii prin care ne aflasem in intervalul de timp trecut. Cristiana era cea mai vesela si plina de viata fiinta pe care o cunosteam. Orice s-ar fi intamplat, bun sau rau, gasea exact acel punct pozitiv si de acolo rasturna toata situatia in ceva pozitiv ca ea. O admiram pentru optimismul si pofta ei de viata.

"Ia zi-mi! Ce ai facut, ca sigur ai facut tu ceva".

"Pai sa-ti povestesc. Stii ca ti-am zis ca aveam probleme mari la job. Era atunci in perioada aia cand abia fusese preluata firma, era alta conducere, o situatie incerta. Nu stiai daca a doua zi aveai sa mai gasesti ceva de munca. Era o atmosfera groaznica. Tensionata si apasatoare asa. Toti deveniseram mai inchisi. Ne inraisem. Domnea starea aia de nesiguranta si cred ca asta le intuneca mintile tuturor si le dicta cum sa se poarte."

"Da da, tin minte ca mi-ai povestit de perioada aceea. Chiar eram curioasa daca ati iesit la liman sau ti-ai cautat in alta parte."

"Nu nu, tot acolo sunt. E mult mai bine. Lucurile au intrat asa, pe un fagas bun si parca toti am inceput sa vedem celebra luminita de la capatul tunelului. "

"Bun asa, dar cum ati reusit? Ati apelat la ceva servicii din astea specializate? Psiholog ceva?"

"Aaaaa nuuuu! Nici vorba. Pur si simplu s-au clarificat lucrurile usor usor, pentru ca si noul management observase problemele aparute. Dar cred ca ceea ce a ajutat cel mai mult si mai mult a fost un team building la care am participat cu totii."

"Team building? Poate un drink building v-ar fi ajutat mai mult" i-am spus eu razand.

"Razi tu razi, dar chiar a fost un super team building. Si nici n-am fost pe la Sinaia sau Busteni cum se tot practica."

"Pai si ce-ati facut?"

"Fii atenta! A fost super fun. Totul s-a desfasurat in Bucuresti, am inchiriat o sala la hotelul ala dragut din colt de langa Cismigiu si s-au transmis invitatiile. Surpriza pe care am avut-o eu a fost ca au participat aproape toti angajatii, mai putin Irene care-i racita bine de tot si Costi care era in delegatie la Craiova. In rest toata lumea. Dar faza e ca nu le-am zis nimic despre ce o sa se intample, sau sa le dau o agenda a evenimentului sau altceva, cum faceam pana acum. Nope. Nimic. I-am tinut in ceata. Asa ca s-au trezit cu totii in sala mare, s-au strans cumintei ca la careu. Chiar am ras cu Minerva. Nu o stii, e noua, dar e tare de treaba."

"Asaa. Sii Sii? Hai zi-mi odata ca m-ai facut curioasa. Ce-ati facut in toata sala aia? Cati ati fost?"

"Stai domne relaxata ca-ti zic! Pai cati sa fim, vreo 40 de insi ne-am strans."

"Chiar ca ati fost aproape toti. Buna treaba draga!"

"Pai sa stii ca buna. Fii atenta aici! La ora stabilita s-a intrat in sala si toata lumea s-a facut comoda. Era o liniste aproape mormantala. Iti zic, ajunseseram sa nu mai vorbim om cu om de cate probleme tot aparusera cu schimbarea asta de management. Au intrat in sala, s-au asezat pe divanele si scaunele alea puf pe care le cerusem de la hotel si au inceput sa priveasca spre centrul salii unde le-am adus, ghici ce! Pot sa-ti zic doar atat: nu este o cabina foto!"

"Ah! Pai nu stiu! Un fotograf?"

"Nu", incepuse sa se hlizeasca. Abia astepta sa-mi spuna dar voia sa faca momentul mai palpitant. Era mandra de ea si ma bucuram ca ii iesisera planurile.

"Hai draga zi-mi odata!"

"Mai bun ca orice fotograf! I-am adus pe cei de la PartySnap

"PartySnap?" Ma aud eu ca repet ce tocmai imi spusese Cristiana.

"Da fata! Chiar ei! Au fost de acord sa ma ajute cu proiectul meu. Ideea a fost asa! Trebuia sa-i facem sa comunice intre ei pentru ca nu mai puteam continua in ritmul asta. Si cum ii poti face pe oameni sa se apropie mai usor? Prin joaca evident! Ca atunci cand eram copii. Ei bine aici au intervenit cei de la PartySnap cu solutia lor pentru fotodivertisment."

"Hmmm."

"Te aud nedumerita. Permite-mi sa-ti explic."

"Permisiune acordata! Ia spune."

"Principiul e super simplu. Se face o fotografie - selfie, de grup, orice fel de fotografie. Dupa ce ai facut poza, ea va fi transferata catre o zona Desen, unde poti sa adaugi tot felul de obiecte virtuale - masti, mustati, ochelari. Orice, orice. Cerul este limita. Dupa ce personalizezi imaginea poti sa ti-o printezi sau sa o distribui pe Facebook."

"Pai si cum faci asta femeie fara fotograf? E un aparat ceva?"

"Bineinteles ca e un aparat! Se foloseste un display mare, conectat la o camera ce face fotografii de foarte buna calitate si o imprimanta sanatoasa. Iar procesarea asta ulterioara, cu mustati si ochelari si palarii si alte bazaconii din astea amuzante se face prin intermediul display-ului interactiv cu touchscreen. Tu! Trebuia sa fii acolo! A fost o nebunie!"

"Imi inchipui.."
Imagine preluata de pe super-blog.eu
"Serios. Daca initial toti stateau cuminti pe fotoliile lor, dupa ce am bagat aparatul in sala, pentru ca am avut grija sa-l aducem cand erau stransi toti, tocmai sa le atragem atentia, sa-i facem curiosi, ei bine, dupa asta - s-au dezlantuit! Am inceput sa aducem si accesorii. Mai intai s-au apropiat vreo doi-trei de ecran si au inceput sa butoneze, iar cand si-au dat seama despre ce e vorba au innebunit. Cand nu face poze, el e pus pe "liveview" si ai impresia ca te uiti in oglinda. Ei! Si au inceput, cate doi, cate trei, cate cinci, cate douazeci in poze, in cele mai bizare alaturari si pozitii, claie peste gramada, au jucat lapte gros si s-au pozat. Apoi, au inceput sa se joace cu toate fundalurile disponibile, ca da poti sa-ti schimbi fundalul si sa-ti pui ce accesorii vrei tu. S-au dat peste cap, au alergat, au ras. Erau foarte frumosi."

Imagine preluata de pe super-blog.eu
"Suna super bine ce-mi zici tu aici."

"Pai a fost super bine. In cazul nostru, pentru ca voiam sa ii fac sa se destinda, sa inceapa sa interactioneze si sa se placa, sa rada impreuna, am zis sa mai customizez putin "accesoriile", sa trecem putin de cele clasice electronice - papioane, ochelari, fundite si mustati de gentlemen veritabil. Asa ca le-am pus si accesorii fizice din regnul animal - bentite cu urechi de pisica, urechi de soarece, urechi de ursulet, coada de pisica sau de iepure, creioane dermatograf sa-si faca mustati, apoi sabii laser si pistoale de jucarie."

Imagine preluata de pe super-blog.eu

Le-ai pus si jucarii? Chiar ca v-ati jucat ca niste copii."

"Da. Am avut mai multe teme si de aici au venit si accesoriile. Am avut Star Wars, am avut Regele Junglei, Turul Frantei. Chiar s-au distrat super bine. Se vedea pe ei, ca nu mai conta cine cu cine interactioneaza. Se simteau bine, isi faceau pozele in cele mai neobisnuite pozitii si apoi isi puneau accesoriile electronice. Sau le foloseau si pe cele fizice. O nebunie, o nebunie! Iar poze s-au facut aproape o mie. O mie! Iti dai seama!"
Imagine preluata de pe arstechnica.com
"O gramada! Si acum, cum sunteti?"

"Adevarul e ca nu cred ca a trecut o luna de la team building, dar inca se mai rade prin birou de mustetile lui Daniel sau de urechile de iepure si coada Ceciliei. Chiar au fost cateva ore de pomina. Nimeni nu si-a dat seama cand a trecut timpul. Au fost grozavi in final.

Cristiana era fericita, iar eu era mandra de ea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur