Medicament pentru dureri de cap

Text inscris in competitia Superblog.
*
Citesc sa ma relaxez. Citesc sa-mi golesc mintea de problemele de peste zi sau de gandurile obscure si negre care ne cuprind pe toti in anumite momente si sa o pot umple cu o alta lume, cu alte persoane, un alt mediu, o lume in care eu sunt un observator ce poate sa intoarca povestea pe toate partile, sa o citeasca si sa o reciteasca din toate unghiurile. Se intampla sa pun mana pe o carte si sa ma apuc sa o citesc acum, dar sa nu stiu cand o mai termin si sa imi dau seama dupa foarte multe pagini ca am uitat complet ca sunt in mijlocul saptamanii iar a doua zi dimineata, la 6:30, ceasul suna trezirea. „Ah! Mai am o jumatate de ora de somn.” Nu ma deranjeaza. Imi place sa ma rup de realitate in felul asta. Nu sa fug de ea, ci doar sa ma rup pentru cateva ore sau cateva zile, in perioadele foarte stresante. Ma ajuta sa fac fata cu succes in toate celelalte activitati pe care le am in plan. Si pot spune ca am un program destul de incarcat. Serviciul full time, bicicleta, antrenamente, viata personala, cartile, domnul si doamna Iepure - cele doua sinsile nevricoase care ne sunt mie si lui Claudiu colegi de apartament. Daca in fiecare sector al vietii mele se intampla cate ceva si vin toate in acelasi timp, ei bine, lucrurile pot deveni usor presante. Atunci intervin cartile. Medicamentul contra durerilor mele de cap.

Seara cand ajung acasa sau in week-end-urile care ma tin in casa din cauza vremii ploioase, imi iau cartile si ma retrag in lumea mea.

Nu credeam ca apuc a o spune dar, am ajuns la varsta cand pot avea tabieturi, asa ca profit de orice moment pentru a mi le respecta. Imi aleg tacticoasa o carte din biblioteca sau iau kindle-ul de unde l-am lasat si-l pun pe fotoliu, langa geamul din sufragerie, alaturi de ceaiul negru cu lapte dimineata sau o cacao cu lapte la pranz sau seara. Intotdeauna mi-a placut sa citesc la geam. Ochii sa imi alerge febrili pe pagini, prinsi in mrejele povestilor de neuitat, pentru ca apoi sa se linisteasca pe nesimtite, dintr-o privire, intr-un punct anume pe geam afara.

Pot sa citesc in orice moment al zilei, dimineata dupa ce ma trezesc, mai lenevesc intre cearceafurile calduroase si mai intorc vreo cateva pagini din povestea pe care o urmaresc. Daca sunt in miezul zilei, ma asteapta fotoliul comod din sufragerie, cu tot cu geamul lui mare. Iar daca e seara, ma reintorc la cearceafurile calduroase de dimineata si la lumina calda a veiozei.

Toata familia citeste. Fiecare dupa tipicul propriu. Claudiu este cu nasul in gadget-urile lui si tot timpul frunzareste electronic cate un document tehnic, un manual de utilizare, un articol de specialitate nou, o stire din IT. Tot timpul sa fie pus la punct cu noutatile. Domnul si doamna Iepure au stilul lor de a citi cu dintii. Trebuie sa fii foarte atent pentru ca incep sa roada bunatate de carte cand iti e lumea mai draga si apoi se uita dragalas la tine cu ochii lor negri si bulbucati ca niste margele.
Eu, sunt un fan declarat al povestilor thriller, aventuri, SF-uri sau al cartilor politiste, unde nu afli cine este criminalul pana in ultima pagina. Puzzle-urile lor ma intriga si petrec ore intregi fara sa ma misc din loc pana nu aflu raspunsul care ma roade. Sunt multe carti in biblioteca pe care le-am citit deja de cate doua ori, asa incat nevoia de schimbare e mare. Drept urmare am ochit trei titluri de la editura Rao pe care le-am pus deja in lista de dorinte.


Prima care mi-a facut cu ochiul este "Sanitarium" de Eugen Ovidiu Chirovici, o carte din sectiunea RAO Thriller. Firul povestii pare interesant, cu intamplari stranii si secrete, scoase la iveala de o ancheta facuta de catre un fost ziarist, David Eagan, cu privire la Sanitarium. Cazat in fosta casa a directorului institutiei, care isi curmase zilele nu cu mult timp in urma, Eagan scrie despre acest spital de psihiatrie cunoscut din Missouri si incepe sa rascoleasca o serie de taine din trecut. Pare genul de poveste care sa ma faca sa uit ca trebuie sa dorm si chiar daca a doua zi abia voi trage de mine sa-mi duc la bun sfarsit activitatile, nu-mi va parea rau.



Un alt titlu interesant este “Nu privi inapoi!” al lui Karin Fossum, tot un thriller ce apartine “reginei crimei” din tinuturile nordice. Povestea este aparent simpla – o crima intr-un sat de basm din Norvegia, unde oamenii sunt foarte apropiati unii fata de ceilalti. Victima, o adolescenta iubita de toata lumea, este gasita moarta intr-o zi. Sunt curioasa cum a reusit Karin Fossum sa contruiasca intriga si cum inspectorul Sejer, personajul principal, reuseste sa descifreze itele acestei povesti. Imi plac puzzle-urile si modul in care fiecare indiciu in parte este important pentru a putea ajunge la rezolvarea problemei. Asa pare sa fie si cartea in sine, un puzzle perfect de dezlegat in serile reci de noiembrie.



Tot in lista de cumparaturi mai mult sau mai putin impulsive intra si thriller-ul “Cartea interzisa” a lui Guido Mina di Sospiro si Joscelyn Godwin. Mi-a atras atentia faptul ca cei doi autori sunt specializati in istoria Bisericii Catolice si ezoterism. Cartea trateaza conflicte politice si religioase, magie, sexualitate, o serie de ingrediente care sa te tina cu ochii pironiti intre filele ei. Ma pasioneaza ocultismul, ritualurile magice, superstitiile. Imi place sa citesc despre ele, sa aflu cum au ajuns oamenii sa traiasca, sa creada si sa experimenteze toate acele situatii ce se incadreaza in zona “magiei”. Cred ca fiecare scriitura are si un sambure de adevar, cat sa poata oferi un strop de realism povestii. Nu a fost greu astfel sa iau decizia de a o citi in perioada urmatoare.


Planurile mi le-am facut. Lasati cartile sa vina la mine!

Comentarii

  1. Ha ha! Ultima replica "made my day". Eu as spune: Lasati blogurile sa vina la mine... he he. Frumoase alegeri tinand cont ca Dl Chirovici ne pregateste ceva fascinant in curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca abia l-am descoperit pe dl. Chirovici acum, in timp ce rasfoiam paginile editurii pentru blogorezeala. Mi s-a parut interesanta povestea si cred ca mi-o fac cadou de Mos Nicolae :D :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2