Hoinar pe doua roti

În absolut fiecare tură, mai mică sau mai mare, în care plec cu Claudiu, musai trebuie să am parte de aventuri. Evident că nici tura din weekendul ce tocmai a trecut nu se abate de la această regulă nescrisă a naturii. Am fost plecați călare pe cursiere și  am avut parte, succesiv sau concomitent, de o grămadă de încercări, pe care le-am trecut cu bine, slavă Domnului, bicicletelor și picioarelor noastre musculoase pentru asta. Domnul o să fie de multe ori pomenit în postarea ceasta, de fiecare data pentru un motiv foarte bun. Dar să nu mă mai lungesc cu vorba. O să-ți povestesc pe scurt seria de întâmplări de ieri, printr-un check-list decent, pentru buna înțelegere a lucrurilor și organizarea minuțioasă a succesiunii evenimentelor. Am plecat de acasă cu mult după răsăritul soarelui și cu ceva după ora prânzului, când mai tot omul cuminte a dejunat și chiar are parte de un somn mic și nevinovat, pentru întremarea corpului - check Am început periplul nostru prin munții de c...

Iata-ma-s inca vie si respiranda, la trei zile de la cursa de 21 km prin centrul Bucurestiului. Gripata toata, dar hei! still kicking. Abia asteptam concursul si asta pentru ca in vara aceasta m-am dedicat mai mult bicicletei si turelor lungi si frumoase de cicloturism, iar atmosfera competitiva chiar pot spune ca mi-a lipsit. Din mai, de cand am participat la Ecomarathon si am alergat pe coclauri cei dintai 42 de kilometri legati din viata mea si pana in zilele noastre, am alergat cumulat vreo 20 kilometri, in reprize de cate 3-5-6 km. Deci nu am alergat. Cu toate astea, bicicleta m-a scos mult din necaz, prin rulajul maricel pe care l-am facut de la inceputul anului pana acum. De la start pana la km 16 am alergat fara sa ma opresc ( nu pun la socoteala cele 3 puncte de alimentare la care am levitat pret de cateva secunde sa ma adap cu isostar ). In schimb, dupa kilometrul asta, mi-a fost din ce in ce mai greu sa dau din tentacule ( a se citi picioare ) si chiar au fost vreo cate...