Si totul a inceput de la o pereche de blugi..

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. Acest text este fictiune, orice asemanare cu persoane sau situatii reale este pur intamplatoare. Poate. J
*
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la tinerete, adica la perioada situata intre 23 si 30 de ani, imi vine in minte imaginea mea la peste cele 83 de kilograme, micile dureri de incheieturi pe care incepusem sa le am si suflul greoi pe care-l capatam la fiecare activitate ceva mai intensa.

Sunt o femeie inalta. Am peste media populatiei de sex feminin din Romania. 1.80 nu este chiar de ici de colo, dar in acea perioada, cele 83 de kilograme erau cam multicele chiar si pentru inaltimea pe care o am.
Tin minte ca momentul de cotitura, in care m-am decis sa fac totusi ceva cu corpul meu, a fost marcat de o vizita la parinti, cand i-am adus mamei o pereche de blugi de-ai mei, ceva mai uzati, sa mestereasca ea ce vrea din ei.  Mama, femeie la vreo 50 de ani la vremea aceea, a luat perechea de pantaloni, s-a uitat la ea lung luuuung si a probat-o. Nu stiu daca va imaginati figura mea cand am vazut ca a si intrat in ei si culmea! a inchis si nasturele! Ati vizualizat? Ganditi-va acum si la figura mamei care s-a luminat la fata toata si arborase un zambet larg, dintr-o parte in alta. Nu cred ca am scos in restul vizitei mele mai mult de vreo 10 cuvinte. In schimb, in ziua aceea am luat o decizie, aceea ca trebuie sa fac ceva pentru mine acum! Sunt prea tanara pentru a lasa greutatea sa evolueze in nestire. Mult prea tanara pentru a incepe sa am usoare dureri in incheieturi din cauza greutatii sau sa obosesc atunci cand urc pe jos trei etaje sau alerg de bezmetica dupa tramvai.

Efortul pe care a trebuit sa-l fac a fost urias, fiind o gurmanda si o lenesa absoluta, pentru ca am deschis ochii a doua zi dimineata si „lumea mea” s-a mutat la 180 de grade. Am inceput sa alerg, o data la trei zile in parc. E amuzant cand stau sa ma gandesc retrospectiv, in perioada aceea nu eram in stare sa alerg nici macar un kilometru legat. Fara sa ma opresc. Alergam 300 sau 400 de metri si ma opream, gafaind si tinandu-ma de un copac, sa nu ma prabusesc in nesimtire pe caldaram. Primul meu tur de lac in parcul Tineretului a fost dramatic. Am zacut celelalte doua zile de pauza si abia mi-am revenit in cea de-a treia zi, cat sa pot sa repet cat de cat experienta. Nu m-am oprit doar la facut miscare. Am continuat cu schimbarea totala a dietei. Daca inainte de evenimentul cu blugii mancam mai multe prajeli, multa carne, multa grasime, alimente foarte procesate, mezeluri, semipreparate, ei bine dupa – am trecut la o dieta mai „mediteraneana”. Mai multe legume, mai multe fructe, lactate, carne mult mai rar, mancare gatita de mine cu mai putine grasimi, iar una din deciziile majore a fost micul dejun!
Ma tot refer inainte si dupa evenimentul cu blugii, pentru ca in viata mea „sanatoasa”, acela a fost un punct de referinta, marcat cu rosu pe harta. Un punct mare si rosu! Dar sa revenim!

Am inceput sa iau micul dejun. La inceput timid, pentru ca aveam senzatia ca nu pot sa mananc. Parca organismul meu nu voia sa manance dimineata iar stomacul se cam revolta. Apoi, cumulat si cu programul de miscare pe care il incepusem, am inceput sa mananc serios in fiecare dimineata si sa o transform in principala masa a zilei. Am inceput sa experimentez din punct de vedere culinar, pentru ca voiam sa gasesc o varianta sanatoasa, rapida si care sa-mi dea energia de care aveam nevoie zilnic. Cred ca in perioada asta au intervenit si bunatatile de la Sano Vita. Musli, tot felul de cereale, seminte, nuci si fructe uscate, alaturi de iaurt sau lapte, miere si scortisoara, toate au inceput sa se invarta prin bucataria mea. Au inceput timid, apoi din ce in ce mai multe, pana au acaparat cu totul raftul mare si incapator din camara. Au inceput sa fie nelipsite pungile cu fulgi de ovaz si fulgi de porumb fara zahar, migdalele, mixurile de seminte de tot felul. Am facut cunostinta cu chia si cu beneficiile ei. Au aparut borcanele nenumarate cu seminte de floarea soarelui crude, seminte de dovleac crude, curmale, stafide, toate colorate si extraordinar de gustoase. Alesesem cateva borcane cu capac, tare frumoase si vedeam in fiecare dintre ele cum stateau gustarile aranjate, gata sa fie savurate de mine.
Am inceput sa-mi gatesc micul dejun, pe repede inainte. Vreo trei linguri de fulgi de ovaz, una de mix de seminte (amestecam in prealabil in, susan, chia, seminte de dovleac si seminte de floarea soarelui), patru linguri de iaurt, o lingurita de miere, un varf de lingurita de scortisoara si uite cum lua nastere o bunatate de portie plina de sanatate.
Sau mai aveam variante – aduceam putin lapte la punctul de fierbere si puneam cateva linguri de fulgi de ovaz. Dupa ochi, pentru ca la varianta asta nu aveam o reteta fixa. Cand se umfla ovazul, veneau si vreo doua linguri de fructe de padure sau cirese si totul se definitiva cu o lingurita de miere si varful de scortisoara nelipsit. Un deliciu!
Imi preparam si variante pe sarat – foloseam fulgi de ovaz si tarate psyllium in salate sau faceam tarate de ovaz cu iaurt sau cu smantana si combinam cu ceapa rosie tocata mai marisor, cu castravete sau rosie si mirodenii – cimbru, busuioc, oregano. As fi mancat cu doua maini. J

Am experimentat mult si am schimbat foarte multe in perioada aceea in alimentatia si in stilul meu de viata, iar rezultatul a fost pe masura - peste zece kilograme cu minus, o garderoba complet noua, un stil de viata activ, iar sportul si mancarea sanatoasa au devenit o parte din mine. O pasiune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri