Hoinar pe doua roti

A fost despre bariere şi despre abisul ăla frumos de cerneală care te cuprinde rece şi indiferent, încetul cu încetul pe după umeri, sau dintr-o dată, în funcție de modul în care îl priveşti şi-l accepți deopotrivă. Au fost două zile pline, în care apa a fost omniprezentă, mai rece sau mai caldă, într-un golfulet retras, pe o plajă izolată, unde puteai ajunge doar cu barca cu motor, sau bine îndesați între ceilalți muritori veniți să vadă şi să se desfete cu minunea albastră. În loc de orele 8 - 9 dimineața, fiecare zi de plajă a început pentru noi pe la orele 12, contrar indicațiilor medicinei universale şi a regulilor nescrise de mers la băi de soare. Am găsit de fiecare dată un loc potrivit, cât să ne putem îndesa toți zece câți ne-am strâns în Corfu. Plajele sunt foarte înguste, mici şi stâncoase, locuri unde la noi nu ai vedea mai mult de câțiva oameni întinşi cu cearceafuri, prosoape şi eventual tot calabalâcul de cort după ei. În schimb aici, fiecare centimetru e...

Soarele a pierdut deja din putere si merge agale spre casa, dupa o zi intreaga de munca. Face omul treaba, se agita, dar se si duce la somn cand timpu-i potrivit. Cand am scris aceste randuri ma aflam in Paleokastritsa, una din statiunile frumoasei insule grecesti Corfu si locul unde Claudiu isi doreste sa ajunga in fiecare an, pentru obisnuita relaxare si recompunere dupa un an intreg de activitati de birou.  Am stat undeva sus pe deal, intr-o vilisoara cu mai multe camere, ce se gaseste la rang de hotel, suficient de sus cat sa vedem marea printre colinele din fata atunci cand stam pe balcon si savuram cafeaua si ceaiul negru de dimineata, alaturi de micul dejun. 13 septembrie ( zi norocoasa de altfel ) a fost prima zi petrecuta integral aici. De dimineata de cand am facut ochi si pana seara tarziu, Paleokastritsa mi-a fost casa, mi-a dat masa si mi-a aratat din frumusetile ei. M-am trezit la 8 fara vreo doua-trei minute, chiar inainte sa sune alarma de dimineata....