Hoinar pe doua roti

Și a doua zi am avut un traseu destul de lung de parcurs, pe care într-un final nu l-am străbătut integral. Până la urmă facem toate turele astea frumoase să vedem locuri noi și să ne simțim bine și nu neapărat să tragem ca nebunii, iar programul nu contează întotdeauna. Să spunem că suntem flexibili :) Azi trebuia să mergem pe ruta Bicaz - Lacul Roșu - Miercurea Ciuc - Băile Tușnad - Sf. Gheorghe - Brașov. Evident că ne-am oprit ceva mai devreme de Brașov. Mai exact în Băile Tușnad, unde am avut o gazdă tare primitoare. Țin minte că ziua asta a fost marcată de Busu de un cod galben de precipitații în imediată vecinătate a traseului nostru. Și ce e drept, la un moment dat, parcă în apropiere de Miercurea Ciuc, am avut parte de un vânt semnificativ, venit pentru prima dată de când port urechi și cască pe bicicletă - din lateral spate! Cum? Eu am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior? Ei bine da! Mergeam lejer cu vreo 40-43km la oră pe drumurile bine asfaltate ale patr

Ne-am întins cu traseul ăsta pe două zile frumoase tare, am trecut prin vreo trei anotimpuri, am mers vreo 330 de km și am avut aproximativ 6.000 și un pic diferența de nivel. Urmarea aroganței ăsteia? O ușoară oboseală generală ( un mod plăpând de a spune că mă simt de parcă m-a călcat trenul ), o pedală înfiptă în spatele gambei cât să știu că a fost pe acolo și a lăsat și semn, diverse semne de bună purtare de care o să se tot lege povești bune de spus de-a lungul timpului. Să nu uităm și urmele de ulei de lanț pe picioare, mâini, haine și cam orice locușor de pe suprafața omului. * Am văzut o poză nostimă azi cu un citat interesant :) nu mi-a atras atenția neapărat poza cât ceea ce scria pe ea. Era ceva de genul ca daca la sfârșitul unui weekend miroși ca un câine ud înseamnă că ăla a fost un weekend bun. Well, tind să îi dau dreptate omului care a emis zicerea :) Să îți povestesc de ce și să-ncepem cu începutul. Se făcea că într-o vineri seară după o zi în plină alergătură