Una din zilele alea
Pisica torcăia ușor în colțul stâng al patului, în timp ce o rază de soare se juca pe urechile ei. Ceasul a sunat la 7 fix, așa cum face în fiecare zi și nu mi-a trebuit mult până să bulbuc ochii de dimineață. Pregătește cafeaua, pregătește ceaiul negru cu lapte, pachețelele cu mâncare pentru mine și my significant other, rucsacul, hainele pentru muncă, vezi ca toate orătăniile să fie bine hrănite, adăpate și scărpinate la fălcile grase și fugi apoi cu toate în spate pe scări în jos că e ceasul deja 8:40 și în douăzeci de minute începi munca. Timp berechet să ajungi. Nu și dacă se aliniază planetele, cum o fac de obicei, când îmi este lumea mai dragă. Am ieșit pe ușă la 8:40, dar am ieșit din scară la 8:50 și asta pentru că avui norocosul moment în care absolut toată lumea din bloc trebuia musai să se plimbe cu liftul între etajele unu și șase. Și nu doar cu unul, ci cu ambele ascensoare, pentru că da, blocul meu este prevăzut cu două astfel de miracole umblătoare pe ca