Hoinar pe doua roti

La naiba, tocmai am aflat ca maine vine sfarsitul lumii ( din nou ). Cum sa-mi petrec aceste ultime ore monumentale in asteptarea zilei fatidice? O sa mananc pepene si o sa ma uit la televizor. Probabil la Stargate, reluare, pentru ca Andrei este fan infocat si eu la fel din cauza lui. Si probabil dupa ce ne uitam pe la vreo 3-4 episoade o sa mergem la culcare, morti de somn si cu cearcane babane la ochi. Iar maine o sa fac ce am facut in ultimii 9 ani in fiecare dimineata de zi lucratoare, neaflata in perioada de concediu. O sa vin la munca. imagine preluata de pe a-terrible-cartoon.deviantart.com Ieeei.

Continui review-urile de cazare cu oferta din Paltinis. Incerc sa-mi ostoiesc rautatea, dar nu-mi iese chiar mereu. Trebuie mentionat ( din nou ) ca acestea sunt parerile mele si numai ale mele, cat se poate de subiective, formate in urma putinelor sejururi petrecute la diferite cazari. Drumul de intoarcere din concediu a fost deosebit de lung. Cele 16 sau 17 ore si-au spus cuvantul cand, cu ochii impaienjeniti de somn, cu pungi sub ochi ca niste mosi de Craciun, am ajuns in sfarsit in Paltinis. Ce e drept, vila am gasit-o destul de repede, mai putin drumul de acces la ea. Pensiunea de 3 stele Alunis este situata exact la intrarea in Paltinis, pe partea dreapta. Este semi-vizibila din drumul principal. Calea propriu-zisa spre vila nu o gasesti chiar din prima, daca nu stii zona, din simplul motiv ca parca nu prea iti vine a crede ca accesul in zona de vile si case se face chiar pe acolo - straduta nu este asfaltata si nici strat de pietris nu prea gasesti, destul de " cum a la

Nu stiu ce imi place cel mai mult la pensiunile din Austria – faptul ca arata atat de bine, faptul ca toate dotarile sunt atat de la indemana, faptul ca atunci cand te cazezi ai acel sentiment placut de „acasa”, iar cand ajungi acolo totul este primitor si curat. De fiecare data cand plecam in concediu, ne rezervam un apartament intr-o pensiune, sau intr-un complex de apartamente. Folosim cu incredere booking.com din simplul motiv ca ai totul acolo – descrierea cazarii, cateva poze, localizarea pe harta si poti lasa si un feedback dupa sejur, fie  pozitiv sau negativ in functie de experienta avuta. De fiecare data am nimerit cum nu se poate mai bine. Si de data asta norocul ne-a suras. Am inchiriat un apartament cu doua camere, bucatarie si living , patru persoane, timp de 4 nopti. Camera noastra a fost extrem de draguta. Un pat dublu din lemn masiv trona in mijloc, incadrat de doua noptiere, doi maci albastri stateau deasupra capului, iar pe perne – doua bomboane mari ( MAAAAARII

Ce inseamna scoala vanzarii? ( sau cum isi mai promoveaza unii afacerea pe langa diverse concursuri de ciclism ) Inseamna sa trimiti 4 poze misto - printate pe hartie de calitate buna, poze clare si in ipostaze/ ambianta frumoase - prin posta catre X-ulescu ( in speta eu ). Pozele sa fie de la un concurs mare la care ai participat recent si care te-a incantat prin peisaj si organizare - Salzkammergut. Pozele sa fie insotite de o scrisoare care sa iti ureze felicitari pentru succesul tau, intrucat orice participare la o astfel de competitie este o reusita si care sa iti spuna printre altele ca Y ti-au facut niste poze. Daca iti plac respectivele poze, le poti bineinteles cumpara, drept pentru care ai un cont bancar pentru a face viramentul daca esti din afara tarii. Daca nu iti plac pozele sau nu vrei sa le achizitionezi, le poti returna catre expeditor. Si multe reusite in competitiile viitoare. Cat de tare e asta?? CAT? :))) Am ras putin de dimineata cand am gasit plicul trona

As vrea sa pot spune ca m-am trezit dis-de-dimineata sa ma pregatesc sa plec in mini-excursia mea cu bicicleta, dar nu o pot face. M-am trezit destul de devreme, dar pana m-am urnit din pat, pana m-am imbracat, pana mi-am pregatit bicicleta, pana am mancat, pana.., pana... - s-a tot facut 9:10 iar soarele era deja sus pe cer, rotund si arzator. Niciun strop de nor, nicio urma de umbra. Ne-am intalnit la Hotel Horoscop, jumatatea distantei intre mine si Bro . Am luat-o usor pe sosea, Unirii, Universitate, Romana, apoi stanga pe Calea Grivitei si mai departe pe tot felul de strazi pe care nu le cunosc, spre Targoviste. Pe drumul meu, nu am lasat sa-mi scape ocazia de a imortaliza si niscaiva arta stradala. ( abia plecasem de la semafor si m-am si oprit sa ii fac poza. Cred ca au zburat cateva vorbe de dulce dinspre directia lui frati-miu :)) ..) * Am ajuns relativ repede la Mogosoaia . O ora intreaga am biciclit relaxant, pe marginea drumului, cand eu prima, cand Cosmin, cu iz