Hoinar pe doua roti

Am fost luni cu Bro si Alina sa donam sange. Chiar vreo 420 - 450 de ml, cantitate standard pentru orice specimen care vrea sa faca o fapta buna in orice moment al anului, nu numai de sarbatori.De ce iti povestesc despre acest lucru? Pentru ca lucruri se intampla, pamantul se invarte in jurul soarelui, iarba creste! Am donat sange de cateva ori la viata mea, astfel incat experienta in sine nu este deloc noua pentru mine. Dar cum micile detalii fac diferenta.. Ei bine, iata-ma acum cateva zile din nou pe scaunul din camera de donare, dupa o sesiune de 45 de minute de plimbat prin saloane, consultatii si intepat cu acul in degetelul mijlociu de la mana dreapta pentru stabilirea grupei sanguine, a RHului si a altor detalii medicale care imi sunt total necunoscute. Si cum ziceam, am intrat in salon, am zarit intr-unul din colturi un scaun ce parea a fi mai confortabil decat celelalte insirate pe acolo si m-am dus pornita. Ma asezasem chiar bine cand vine un asistent, imi ia mana de i

Mentionasem in urma cu o scriere de faptul ca trebuie sa va povestesc cum ne-au alergat ( pe mine si pe Ema ) doi indivizi prin Tineretului. Sa nu sari din scaun ca atins de fier incins, draga cititorule. Mai mult ca sigur ca insii erau inofensivi si daca ma cunosti si in realitate nu numai in mediul virtual, ai avea stiinta atunci ca imi place de multe ori sa si infloresc lucrurile. Dar una-i buna! Da, ne-au alergat. La propriu :) Sa-ti zic cum a fost. M-am intalnit cu Ema, ca de obicei, in fata Mc-ului de la Brancoveanu. Ironic loc de intalnire, nu? :) Am luat-o copacel prin Parcul Copiilor spre Sala Polivalenta, sa coboram mai apoi la tura clasica din jurul lacului. Toate minunate. Ceata afara, noapte, nu foarte tarziu, oameni mai rarut, noi porniseram in forta, adica molcom. Nu am ajuns la bariera ce desparte Parcul Copiilor de Parcul Tineretului, cand in fata noastra vedem doi tipi care mergeau agale spre Polivalenta. Nimic iesit din comun. Deodata, urechile imi aud: Ins 1:

Eram pornita ca sambata ( da, da, nu saptamana trecuta ci chiar sambata asta pe 18 ianuarie, acu doua zile ) sa ies musai la alergat si sa parcurg de data asta mai mult de 10km. Pe lumina! Fara dubiosi care sa ne alerge prin parc. Si fara ceata. Si neaparat pe lumina. Am mai zis asta nu? Asta este aspectul care nu-mi place deloc iarna. Faptul ca se intuneca atat de repede. Mie imi place soarele, ma umple de energie, ma mobilizeaza si ma inveseleste. Faptul ca de multe ori nu-l vad deloc la fata, multumita stratului gros de nori sau ceata ( s-a nimerit sa rimeze, nu postez in versuri de felul meu.. ), sau pentru ca plec devreme si ajung tarziu, pot spune ca ma deprima, asa usor. Am alergat 12 km, cu o medie de 6,37 min/km. E ok-ish. Nu ma plang. In schimb am ajuns la concluzia ca ar trebui totusi sa-mi maresc distantele pe care le parcurg alergand, asta daca vreau intr-adevar sa reusesc sa fac un maraton pe parcursul astei vieti. Daca nu, atunci pot sa ma rezum la cei cate 5

O zi superba. Stii ca sunt zilele alea in care simti ca o sa se intample numai lucruri bune, chiar din primul moment in care deschizi ochii dimineata. Ei bine, asa a fost si ziua de duminica, pe 12 ianuarie. Da, probabil te asteptai draga cititorule sa-ti povestesc despre ce am facut astazi. Ei bine nu! :) Iti povestesc ce am facut cu o saptamana in urma. Si numai asa o sa te tin tot anul pentru ca timpul nu-mi ajunge sa arunc in eter si cele cateva impresii si instantanee distractive din periplul meu in lume. Dar sa ma intorc la povestea mea. Duminica trecuta! Ochi bulbucati, un iaurt gustos inghitit din cateva lingurite, un baton de ciocolata, un ceai fierbinte, doua-trei vorbe pe facebook si ne-am mobilizat - eu si Ana :D Ne-am dat intalnire ca de obicei la intrarea in parcul Tineretului. Este parcul meu preferat. Ti-am mai zis si in trecut. Aici mi-am petrecut mare parte din orele chiulite de la liceu ( despre care parintii mei nu stiu, nu! ), aici ma antrenez, aici ma plimb c

imagine preluata de pe cardfight.wikia.com De ce alerg? Pentru ca pot. Pentru ca ma relaxeaza. Pentru ca imi place. Pentru ca imi face fundul mai ferm. :D Luni am prins o vreme grozava pentru miscare in Tineretului ( este parcul unde imi fac veacul, avand in vedere ca se afla la doi pasi.. plus ca este parcul meu preferat ). Seara tarziu, in jur de ora 9, 4 grade in termometre, vizibilitate scazuta, ceata abundenta :) And the view? Priceless. Si da, in fundal se vede Ema, alergand voioasa :D O glory, o joy :)

Si daaa!! daaaa!! am reusit si am iesit cu bicla in sfarsit. Noroc cu Ana ca altfel nu ma mobilizam nici de data asta. Prima tura din 2014 a numarat vreo 35 km si a fost pe sosea, din Bucuresti pana in Mogosoaia, pe un pic de ceata si frig. Dar a fost chiar bine :) Drumul a fost destul de intins pana acolo, ne-am oprit doar pe la semafoare. In rest nu ne-a sicanat nimeni, nu ne-a injurat nimeni si niciun participant la trafic nu a facut vreun semn cum ca ar vrea sa dea peste noi cu masina, cei mai multi soferi savurand probabil o ultima zi dintr-un concediu maricel de sarbatori. Doar cate un caine, pe ici pe colo, si-a incalzit talpicile alergand si latrand dupa noi. Am plamani puternici. Am urlat la ei nitel. A functionat, aparent am fost mai ingrozitoare decat m-as fi asteptat :))) Ajunse in Mogosoaia, am oprit direct la lac, langa Palatul Brancovenesc sa ne dezmortim nitel si sa fac vreo cateva poze. Aici, totul era pustiu, pustiu si linistit, in toate directiile.