Hoinar pe doua roti

Nu știu alții cum sunt dar mie îmi place să încerc lucruri noi de fiecare dată când am ocazia. O viață ai și aia e scurtă, așa că de ce să nu vezi cât mai mult, să mergi în cât mai multe locuri, să mănânci variat, să ai cât mai multe experiențe din toate felurile, astfel încât la bătrânețe, ( adică abia după 80-85 de ani, când vezica sau șalele vor da ordine în viața ta ), să ai de ce să-ți aduci aminte și ce să povestești nepoților.  Un alt lucru care-mi place este să încerc să mă mențin cât de în formă se poate, iar aici am un interval generos în care îmi dau voie să oscilez. Nu sunt foarte drastică cu mine. Îmi place mâncarea, fir-ar ea să fie.. Când cele două preferințe se intersectează, rezultă experimente de genul - cumpăratul unui abonament la promoție de 8 intrari la xBody. Și am trecut deja de cea de-a doua ședință. E important să precizez asta. Bă-băiatule! Dacă vrei să vezi cum este să nu-ți poți coordona membrele ca lumea în timp ce instructorul te pune să...

Și uite cum 2017 și-a luat tălpășița, făcându-și bagajele grăbit, supărat nevoie mare că 2018 a năvălit chiar așa peste el, fără veste și fără să-și fi aruncat buzduganul înainte în semn de anunț, cum se cade. Povestea spune că, pe undeva pe la începutul anului ce s-a încheiat, mi-am pus în gând să revoluționez lumea din punct de vedere sportiv-amator, să străbat peste 10.000 de kilometri cu bicicleta, vreo 1.000 de kilometri alergați, totul în timp ce făceam cartofi prajiți și pisica începea să-mi recite din Kant. Evident, am eșuat lamentabil, ca în cazul mai tuturor rezoluțiilor de Anul Nou. Dar sunt o persoană insistentă și legenda are niscaiva sâmburi de adevăr. Anul 2017 a adus, printre altele, un total de 9.194,6 kilometri de activități, desfășurate în vreo 499 de ore. Adică vreo 20,8 zile de mișcare continuă. Pentru că nu-mi place monotonia, am spart toți acești kilometri între bicicletă, alergare, hiking, simplul mers pe jos, plutire pe apă sau patinaj artistic. Er...

Mi-am luat inima în dinți și iată că am făcut prima alergare-navetă ieri, de la serviciu până acasă, cale de vreo șase și un pic de kilometri de București aglomerat. Pentru că da! este din nou aglomerat. Concediile de sărbători s-au terminat, toți cei plecați s-au întors - mai odihniți, mai cu forță de muncă și putere suficientă de apăsat pe claxoane! 😐 Ritmul mi-a fost mai degrabă lin și m-am oprit aproape la fiecare kilometru să fac poze și să admir ce face ceața asta de ianuarie tomnatic din urbea noastră, pe alocuri îngrozitoare. Face treabă bună dacă mă întrebi pe mine. Îmi place să casc ochii la felul în care se vad clădirile și copacii prin pâcla deasă și să pozez luminile estompate și umbrele pe care le generează. Am plecat de la sediul unde-mi petrec ziua gata echipată, cu gândul să trec și prin parcul Izvor să-i văd pe bicicliști cum se pregătesc de tură. Nu credeam sincer că o să-i mai prind. La 7:30 era startul lor, iar eu plecam de pe loc abia pe la 7 și vreo 20...

Pe unde ne-au purtat roțile și picioarele în 2017 se știe deja întrucâtva. Am vizitat Moldova, Bulgaria, minunăția de insulă Corfu din Grecia și cât s-a putut din România și-mi pare rău doar că nu am reușit să văd mai mult. Dar na! Nu poți tot timpul să faci doar ceea ce îți place, iar treburile casnice și activitățile administrative trebuie să-și aibă și ele locul lor bine stabilit. Asta dacă vrei să nu te năpădească brontozaurii. Numai zic! Și pentru că am reușit totuși să vedem o bună parte din această lume în anul ce tocmai a trecut iar borcanul meu cu lucruri găsite pe parcursul lui 2017 s-a umplut, am zis că este momentul pentru un giveaway. Prin urmare tot ce este în borcanul meu minunat este de dat. Îți place ceva, e al tau, trebuie doar să-mi spui. Mai puțin dacă l-a cerut deja cineva înainte. Trebuie să menționez că I " call dibs " pe brățara albastră. Pentru că are o poveste frumoasă :) în sensul în care am găsit-o în timp ce mă băteam cu frica de ape adânci...

Trecerea dintre ani ne-a prins la vreo șaptezeci de kilometri de București, într-un mic oraș pe nume Găești. Atestat documentar încă de acum mai bine de 500 de ani, mica așezare întemeiată cam pe timpul lui Radu cel Mare ne-a găzduit prietenos pentru 5 zile încheiate. Îmi place să cred că fiecare loc are frumusețea lui și felul în care-ți arată această frumusețe depinde doar de tine și de cât de deschis ești în momentul respectiv. Pentru că da, poți să treci ca Vodă prin lobodă și să scapi din vedere tot felul de locuri și povești interesante. * Nu-ți trebuie mai mult de o oră să străbați orașul dintr-o parte în alta, și ca orice loc nou observi tot felul de elemente surprinzătoare care-ti atrag atenția. La vechimea pe care am aflat ulterior că o are Găeștiul, m-aș fi așteptat ca arhitectura urbei să fie ceva mai bogată, cu căsoaie mai estetice, pline de ornamentele vremurilor pe care le-a trăit. La prima vedere cel puțin, nu prea a fost cazul. Asta nu înseamnă că locurile f...

Bine ai venit! Te așteptam. Ți-a luat ceva timp să ajungi.. Hai că avem treabă anul ăsta, planuri mărețe, locuri bune de vizitat și aventuri pitite după colț care abia așteaptă să ne iasă în cale. Dar le găsim noi așa, una câte una pe toate cele ce ne-așteaptă, cale de 10.000 de kilometri de biciclit și încă vreo 1.000 și așa de alergat. A treia oară e cu noroc! 😋 Azi am alergat 5 kilometri cu Claudiu, am zis să începem anul cu o premieră. Să fie! 😁 Imagine preluata de pe zazzle.com