Hoinar pe doua roti

Anul ăsta am cam lăsat deoparte alergarea. Adică în cuvinte frumoase, am pus-o de tot pe linie moartă. Până mai ieri. Am vreo 2 sau 3 alergări pe bandă făcute în zilele morocănoase din iarna asta lungă și atât. Până miercuri seară, când, aflându-mă prin Chișinău pentru vreo 2 zile, am zis sa vizitez nițel orașul, pe repede înainte. Am mai fost în Chișinău, dar aproape niciodată nu am gasit timpul necesar sau cheful de a face miscare, pentru că veneam tot timpul în noiembrie, când frigul pătrunzător îmi tăia orice posibil elan. Anul ăsta am ajuns în martie și vremea călduroasă, dorința de a face ceva acum, alături de cea de a vizita orașul, s-au armonizat toate și iată - am ieșit la alergat. M-am uitat nițel pe hartă înainte să văd cum și unde merg și ce obiective turistice pot sa "leg" cu alergarea mea. Zis și făcut. M-am echipat, mi-am luat telefonul pentru orientare și poze și cartela de acces în hotel și dusă am fost. Am plecat, nu cu gândul să-mi depășesc recordurile l

Acel moment când: Imagine preluata de pe quickmeme.com "I-auzi domne, în weekend este Ziua Pământului." "Serios? Când este?" "Sâmbătă." "A! Tare." Cauți pe Facebook și găsești sumedenie de evenimente, printre care și unul cu biciclete. Totul e bine, Ora Pământului se desfășoară începând cu căderea nopții, în jur de 8:30. La fix, am timp să mă ocup și de celelalte activități și după, pot să dedic câteva ore bicicletei și pământului ( cu lumina închisă pentru mai mult de o oră, cum se practică în ziua cu pricina ). Zis și făcut. Am dat "going" la eveniment, mi-am văzut de treabă toată ziua, am vizitat familia, am mers cu mâța în vizită, activități zilnice și administrative. Când în sfârșit ne adunăm pe acasă, în jur de ora 16:00, chiar devreme, ce-mi zic - hai că mai e o grămadă de timp! Ce ar fi dacă m-aș întinde puțin, așa, în liniște, dar fără să am intenția să dorm. Doar să-mi întind oasele. Șiiii mă trezesc a doua zi d

Undeva prin 2015 am început eu să fac trasee mai lungi, împinsă de Claudiu de la spate cu drumurile lui interesante. Probabil și pentru că în anul ăla mi-am luat prima cursieră. Nu de alta, dar un MTB cu roți de 26” cu multe kilograme la bord, nu e chiar cea mai grozavă boabă din păstaie și e nițel cam incomod să mergi bălălău câte 150-200km/zi pe el călare. Tot navigând săptămânile trecute pe Facebook, pentru relaxarea minții și a simțurilor în general, am găsit întâmplător un tool care mi s-a părut interesant - Strava Multiple Ride Mapper , un instrument care-ți construiește hărți cu toate traseele pe care le străbați ( cu bicicleta, mers, alergare, ski, cu barca, etc - orice traseu "sportiv" să-i zicem, pe care-l înregistrezi pe Strava ) într-un interval de timp marcat de tine. Și dacă tot l-am găsit, am zis să-l și încerc și uite așa arată dragii moșului ( babei ) începuturile mele din 2015, cu primele incursiuni pe la bulgari și drumuri de o frumusețe răpitoare prin

Nu știu alții cum sunt, dar eu chiar apreciez arta stradală. Am văzut că ușor ușor și-a făcut loc și pe meleaguri românești și a evoluat încet de la mâzgălirea numelui cu spray-ul de vopsea pe gard, la desene complicate, modele abstracte, portrete realiste și scene impresionante. În plimbarea noastră prin Veliko, am întâlnit street-art la tot pasul, parcă întregul oraș stă pe un izvor nesecat de talent, care răbufnește la suprafață în cele mai neașteptate locuri. Și de-aici încolo doar îți voi arăta despre ce este vorba, pentru că pe autorii desenelor nu-i știu și nici n-am văzut să se iscălească prea mulți. Părerile locuitorilor sunt împărțite. Cea care ne-a primit la hotel Terazini nu era foarte încântată de ceea ce fac tinerii și studenții de pe la facultatea de arte pe pereții clădirilor. Când i-am zis că nouă chiar ne plac desenele și că persoanele care le-au facut au extraordinar de mult talent, doamna respectivă și-a schimbat puțin abordarea. Acum, fiecare dintre noi apre

În ultima perioadă, trezitul ăsta așa de dimineață mă omoară. După o iarnă lungă și mai grea față de cele din ultimii ani, sfârșitul lui februarie alături de ziua din ce în ce mai lungă au adus și primele excursii din an. Acum vreo lună de zile a fost Diham, acum vreo trei săptămâni Garbova și acu` două weekend-uri - o minunăție de ieșire în Bulgaria, ce s-a soldat cu clătirea ochilor cu un peisaj grozav, puțină cultură, socializare și degustare de mâncare bulgărească tradițională. Am mers într-o excursie organizată, alături de vreo alte 27 de persoane de toate vârstele, pasionați de călătorii și noutăți culturale. Am avut un circuit întins pe o perioadă de două zile de week-end, cu plecare din București, de la clasicul loc de întâlnire de la restaurant Horoscop, de unde ne-am îndreptat spre Giurgiu-Ruse, cu o primă oprire în Veliko Târnovo unde am și rămas peste noapte. A doua zi ne-am îndreptat spre Shipka, din pasul cu același nume și fiind tot în apropiere, am vizitat și