Hoinar pe doua roti

A două zi m-am trezit croită, dis-de-dimineață, să alerg vreo 5 km. Cu sau fără voie, l-am tras și pe Claudiu jos din pat. Hai cu mine! După vreo câteva ture de stadion ( avea dimensiuni reduse, prin urmare turele puteau fi nenumărate până la atingerea obiectivului propus pentru ziua respectivă ), presărate cu incursiuni pe diverse străduțe și ieșiri lăturalnice, doar doar s-o mai lungi tura, să nu văd mereu același lucru, iată zăresc la un moment dat o rută care nu-mi sărise în ochi până atunci, cu câteva scări în capăt. Super! La fix mi-am zis! 2 în 1, fac și scări. Țopăi eu frumos pe drumeagul neasfaltat ( nu că de jur împrejurul stadionului ar fi fost întreprinsă vreo acțiune pentru scăparea de gropi, noroaie și denivelări, dar hai! ), țup, țup pe scări în sus, ma întorc, fac o poză si apoi pun telefonul la loc, cuminte. Primul pas? Ei bine o frumusețe de sucitură de gleznă de mi s-au bulbucat ochii în cap și am început să eman cu dezinvoltură o serie de cuvinte frumoase ...

Nu știu alții cum sunt, dar zău că anul asta a început bine pentru mine. Suntem în ianuarie și am avut deja parte de primele aventuri - pe bicicleta, pe patine, orașe noi văzute și castele vizitate. Hunedoara e unul din locurile prin care nu mai fusesem până în prezent. Situat la peste 400 de km de București, iar eu fără mașină și carnet, să zicem doar ca accesul era oarecum restricționat pentru ăștia ca mine. Totul așa, până intr-o zi când ajunge Claudiu acasă și ce să vezi. Minunăție de bilete dus întors către locul cu pricina. Păzea că vin Castelul Corvinilor! Nu ne făcuserăm planul de dinainte să știm exact ce și cum vizitam. Mergeam acolo pentru castel, ce urma să mai găsim frumos pe lângă era bonus. Nu o să stau sa-ti povestesc despre drumul până acolo pentru ca CFR-ul s-a descurcat onorabil, a fost cald în vagoane și nici întârzieri nu am avut. Nu o să înțeleg niciodată în schimb, de ce oamenii ăștia insista să vândă toate biletele din cușete ( full ) iar open space-ul s...

Se facea ca era o zi frumoasa de marti, 19 ianuarie, o alta zi de iarna ce se anunta fara soare pe cer si cu frig patrunzator. Gheata care se formase peste noapte, trona la orele 9 dimineata trecute fix pe mai toate trotuarele orasului. Ca orice muritor, la ora aceea ma aflam in drum spre serviciu, traversand, fericita de peisajul alb curat, micul parc de la Eroilor. S-a intamplat brusc! Prima victima. Dupa ce am batut aerul cu mainile de cateva ori, am evitat la mustata vreo doua flic-flacuri pe spate si probabil i-am amuzat copios pe cei care veneau in sir indian in spatele meu, l-am vazut pe el - primul copac cazut sub greutatea zapezii. A ratat milimetric vreo doua masini parcate pe laterala trotuarului pe care se pravalise. Sa-l pozam zic!

imagine preluata de pe thebikecafe.com Nu știu alții cum sunt, dar eu am început minunăția asta de an cu o plimbare cu bicicleta. Când era frigul mai pătrunzător și soarele mai știrb ca niciodată, atunci ne-am trezit, eu și Claudiu să luăm bicicletele în spinare și să ieșim puțin afară, să ne plimbăm oasele obosite de după Revelion. Când asta? păi pe 1 ianuarie evident. Cu Strava ! :) Și cum 1 ianuarie merge mână în mână cu 2 ianuarie, adică la fel de somnoros și de liniștit, ei bine află ca 2 ianuarie ne-a găsit iar pe amândoi cu activități sportive. De data asta patinaj. Cu patine. Pe gheață. Cu patine :|. Da, nu am căzut și nu mi-am sucit membrele inferioare, cum probabil te-ai fi așteptat. Anyway! ideea e că 2016 promite chiar din primele zile să fie un an sportiv :) și cu foarte multe aventuri și călătorii, ceea ce îmi place grozav :D Până una alta, aroganțele pentru anul acesta sunt: 10.000 km cu bicicleta 1.000 km de alergare We have a Deal!