Retrospectiva sportiva asupra lui 2019
Ok, ok. Poate că 2019 nu a fost chiar de senzație așa cum mă așteptam să fie. Dar cu bune și cu rele, așa cum s-au adunat ele, am reușit de am înfrânt până la final. Din punct de vedere sportiv m-am simțit perpetuu mobile sau mai degrabă ca într-un montagne russe. Mi-a ieșit treaba cu alergatul, unde mi-am spart record dupa record. Bine.. pe final de an m-am procopsit cu o entorsă, but then again – zi-mi perioadă din viață când nu m-am prăvălit cât eram de lungă pe caldarâm, de să-mi fac zbenghiuri în genunchi și coate. Biciclitul nu s-a legat nici de-al naibii, oricat am încercat să mă dau peste cap. Drumețiile pe munți s-au arătat frumos și ochii mi-au văzut câteva peisaje de să-ți taie respirația. Plus că am mers și o grămadă pe jos, de-am rupt trei perechi de opinci de fier și-am tocit un toiag de oțel, ca-n poveste. 2020 abia se conturează, dar sunt sigură că va fi cel puțin la fel de plin de aventură și călătorii ca 2019. Să-l lăsăm să crească și să ne concentram atenția as...