Postări

Se afișează postări din 2019

Canionul Emen si cascada Momin Skok

Imagine
Drumul prin canionul Emen până la cascada Momin Skok este foarte prietenos cu drumețul de ocazie. Cărarea merge agale mai mult pe curbă de nivel, este ușor denivelată, iar cale de aproape un kilometru și jumătate îți prezintă în toată splendoarea sa canionul Emen. Poteca poate fi parcursă cu aproape orice tip de încălțăminte și echipament. Asta nu înseamnă că este în regulă să te prezinți la fața locului cu papuci de plajă sau sandale și geantă de umăr. Cu toate că pe ultima am întânit-o prezentă pe traseu. De două ori în aceeași zi. 😐 Mare ți-e grădina!
Te strecori ușor pe marginile abrupte, iar peretele de stâncă și hăul ce se cască ocazional în dreapta ta îți fură adeseori privirea și te îmbie la contemplare.
Traseul are o lungime de nu mai mult, nici mai puțin de trei kilometri și jumătate, iar întoarcerea se face aproximativ pe aceeași rută, cu o mică variație de câteva sute de metri.
Cu puțin înainte de jumătatea traseului întâlnești și singura porțiune cu diferență de nivel n…

Cascada Kaya Bunar și canionul Hotnista

Imagine
Revenirea la cascada Kaya Bunarși canionul Hotnista este întotdeauna o plăcere. Să fi fost a doua sau poate chiar a treia noastră vizită în zona carstică din imediata apropiere a frumosului Veliko Tarnovo, la 180 de kilometri de casa noastră, în curte la vecinii bulgari.
De fiecare dată ne-am nimerit cu cate un grup mare și după cum probabil bine ți-ai dat seama de-a lungul timpului - cu cât mai mulți în plimbare, cu atât este mai amuzantă experiența. Nu de alta, dar râsetele și comentariile răutăcioase la adresa unuia sau altuia dintre colegi fac parte din deliciul excursiei.

Tot traseul nu depășește un kilometru și încă vreo două sute de metri, plecând din exact locul amenajat pentru parcare, de unde se vede și cascada și până când te întorci vesel înapoi, că uite că ai făcut-o și pe asta.

Kaya Bunar este recunoscută pentru apele sale de un turcoaz fantastic, excepție a făcut sâmbăta asta când apele de obicei limpezi și colorate minunat, au fost mâloase și tulburi, din pricina ploi…

404. Run not found.

Imagine
Așa sunt unele zile în care faci ochii corespunzători de dimineață, dis-de-dimineață zic, aproape cu noaptea în cap, pe la momentul în care lumina tocmai s-a terminat de îngânat cu întunericul, iar soarele se rostogolește molcom pe cerul senin de vară.
Te ocupi de administrativele din fiecare zi - hrănești mâțele guralive, pregătești cafelele și ceaiurile de urnit din pat și apoi te echipezi rapid, să nu care cumva să pierzi momentul ăla frumos când soarele bate colorat printre ramuri și frunze și desenează șugubăț umbre diferite pe caldarâmul fierbinte.

Totul merge ceas, invariabil și fără loc de greșeală, întocmai ca revoluția pământului în jurul soarelui.
Ce nu-ți merge brici în schimb este chiar antrenamentul pe care ți-l propusesei pentru dimineața asta, unde, după primii trei kilometri, arunci încolo cu ei de ficați că și așa ai prea mulți și n-ai ce face cu dânșii. Plus că și rațele trebuie să mai mănânce din când în când.

Asta este, se întâmplă. Totul este să te reculegi cum…

O saptamana ne-buna pentru stiinta si Baneasa Forest Run

Imagine
Când tot universul urlă din toți rărunchii la tine și-ți spune că nu este o săptămână bună pentru știință, apăi ai face bine să-l crezi. Îți povestesc acum despre peripețiile din urmă cu aproape două săptămâni, căci mai devreme de-atat n-am găsit o portiță de timp să-ți istorisesc toate tărășeniile. Cel puțin din punct de vedere sportiv, am avut parte doar de un adevărat dezastru. Dar să începem ca oamenii.

De Luni! A început bine ziua și nu a fost nimic care să arunce măcar o umbră de îndoială asupra a tot ce îmi propusesem că am de făcut. Era zi de pauză după un weekend cu peste șaizeci de kilometri merși prin zona lacului Vidraru, cu nițică diferență de nivel, cât să mă aleg cu o urmă de febră musculară în zona fesierilor și o ușoară lezare a tendonului achilian stâng, și asta doar din pricina bocancilor inflexibili, alături de care am străbătut o mult prea lungă distanță pe asfalt. Și cam atât. Luni a fost de relaxare și recuperare a oaselor obosite.


Marțiam ratat trezitul de dim…

Bike 2 work

Imagine
Cele două zile de primăvară autentică, cu temperaturi generoase de peste cincisprezece grade, bine plasate la începutul lui februarie, m-au determinat să-mi fac curaj și să iau bicicleta de coarne pentru naveta cu dânsa la serviciu. Cum mulți dintre voi bine știu, senzația plimbării, a primei ieșiri din casa cu bicicleta la serviciu, este o plăcere. Dar hai să vă spun ce am observat în astea două zile.. Încă injur ca un birjar în trafic. În restul timpului sunt plină de eleganță;Este minunat să pedalezi prin oraș când îți pui slickuri pe MTB (nu eu.. Claudiu 😀). Am un 26er, nu altceva;Ceilalți bicicliști sunt de cele mai multe ori foarte prietenoși, salută, intră in vorbă, socializează bine. Îți dau și sfaturi, mai mult sau mai puțin oportune, cum ar fi să-ți tai ghidonul cu bomfaierul să încapi mai bine printre mașini;Poliția rutieră îți zâmbește la semafor;Oamenii înfofoliți de pe trotuare încă se uită la tine ca la o ciudățenie a naturii și te arată cu degetul ocazional;Mănânci ma…

Gerar - povestea cursei de 10k

Imagine
Chiar îmi făceam griji în privința gheții. Mă uitasem toată dimineața la buletinele meteo și avertizările reactualizate de prin presă, în ideea că poate mai crește ea temperatura cu vreun grad sau două, cât să mă facă pe mine să stau liniștită. Era suficient doar să îndrepți puțin privirea afară pe geam și să vezi că lucrurile nu stăteau chiar pe roze. A plouat în dimineața respectivă cu nemiluita și frigul a persistat în termometre, condițiile perfecte pentru un freezing rain de excepție. Și asta se întâmpla deja de trei zile. Vuia internetul că aceasta ar fi fost cea mai mare furtună de ploaie înghețată din istoria recentă și că ANMH a decis să dea doar avertizări de tip nowcasting (adică avertizări de vreme severă iminentă. Stau pe un grup de meteorologie și am mai învățat chestii)😋 și simple coduri galbene și portocalii de polei. Cu toate că, dacă ar fi fost să ne luăm chiar și după filmulețul cu Nea Ilie care se dădea pe mijlocul străzii cu cizmele de cauciuc și bățul de trekki…

Bucurestiul de clestar

Imagine
Am plecat cu o oră și ceva înainte de startul cursei de sâmbătă, așa că am avut timp suficient să ne clătim ochii și să ne mirăm nespus de ceea ce a reușit să facă natura în doar trei zile de ploaie înghețată.

"Foto-reportaj"


















Gerar - inainte

Imagine
Weekend-ul a început bine cu o prelungire a codului galben, acum portocaliu, de polei în toată zona de sud a țării, inclusiv în București. Nu mă așteptam să ne bucurăm de cine știe ce soare orbitor pe cer și nici 20 de grade la umbră. Mai degrabă băteam spre o zăpadă pufoasă de vreo douăzeci și cinci de centimetri sau chiar spre un ger puternic pe la un -10 grade, cât să ne liniștească, doar e sfârșitul de săptămână cu Gerarul.
Am izbutit și am scos nasul pe ușă afară cât să-mi ridic kitul și să mă mai învârt pe ici pe colo, dar altfel a fost o zi de vorba aia.. nu lași afară un caine. Iar atmosfera din Poli era așa, puțin stranie. Lumină difuză din pricina ceții, zgomotul neobișnuit făcut de crengile împietrite de ploaia înghețată și în general lipsa oricărei viețuitoare. Un cățel, o cioară acolo! Nimic. Doar pustiu. Gerarul, alături de alte câteva concursuri de alergare de pe la noi, este pe lista mea de bifat aproape în fiecare an, de când m-am apucat eu ceva mai serios de treabă …