Retrospectiva sportiva asupra lui 2021

2021? Întâi mi-a dat vreo două perechi de palme de m-a învârtit pe călcâie în jurul axei mele, apoi m-a luat și m-a pupat pe amândoi obrajii. Cam asta aș spune dacă ar trebui să rezum cum a fost anul trecut pentru mine. Pe toate planurile. Dar să le luam pe rând, căci suntem la retrospectiva mea minunata și sportivă. Da, m-am mobilizat mai tarziu. Mă pornesc mai greu, dar și când mă urnesc, nu mă mai ține nimic locului. 

S-au stabilizat în sfârșit toți cei kilometri, s-au sincronizat toate aplicațiile, au disparut toate flagurile și restricțiile de pe Strava, au apărut kilograme în plus mulțumită cozonacilor de sărbători, pământul se revoluționează din nou în jurul Soarelui, așa că a venit timpul să-mi asvârl atenția asupra calculelor statistice pentru hrănirea isteriei subconștientului meu. 

Uite-mă mândra posesoare a vreo 10,357.8 kilometri de activități desfășurate în locuri minunate. M-am bucurat de momente grozave pe două roți (chiar și virtuale), în alergare, în drumeții sau simple plimbări lungi, de una singură sau alături de oameni dragi mie, pe pământurile noastre sau ale altora. Și a fost exact ce am avut nevoie. 

Am petrecut vreo 651 de ore în mișcare, timp în care am reușit să-mi creez vreo 1144 recorduri personale în cadrul a 670 activități cu totul. Nici n-am avut somn, ce să zic.. 

Până în momentul acesta (since the beginning of time), 2021 a fost cel mai bun an din perspectivă sportivă, cu distanțe generoase la toate sporturile și o serie de recorduri personale pe care am reușit să le ating în momente cu totul neașteptate și fără să mă concentrez asupra lor în mod deosebit. Pur și simplu unele lucruri se întâmplă. Puf! Magie! 

Strava îmi șoptește din culise că am avut 339 de zile active, față de 244 în anul precedent. În mai puține cuvinte – tot anul trecut am lenevit doar vreo 26 zile. 

Ca un top al activităților avem așa: 

  • Bicicleta - distanța: 8,362.9 km – timp: 363h 25m - diferența de nivel: 40,241 m – activități: 204 ture 
  • Alergare - distanța: 1,000.3 km - timp: 104h 56m - diferența de nivel: 4,963 m – activități:121 alergări 
  • Mers - distanța: 989.62 km - diferența de nivel: 6,386 m 

Cu toate acestea, Strava zice iar că mersul ar fi fost activitatea de bază, căreia i-am alocat 50% din timp, urmată îndeaproape de bicicletă cu 30%, alergare 18% și altele 2%. Nu îmi dau seama ce intră la altele, că de zburat n-am zburat și nici înotul nu mă pasionează. 

Diferența totală de nivel a fost undeva pe la 51.766m. Față de 32.058 metri in 2021. Hai că anul acesta am revenit la simțăminte mai bune. Și acum să le luam pe rând, în ordinea preferințelor. 


Bicicleta 

Am avut un total de 8362.9 km pe două roți. Am râs puțin pe interior, pentru că e cea mai bună distanță din ultimii patru ani. Și cele mai frumoase excursii. Și cele mai mișto aventuri. Și cei mai grozavi parteneri de biciclit. Și oamenii pe care i-am cunoscut. Cât de dragi! 

Față de 2020 (care între noi fie vorba a fost dezastruos), am crescut distanța cu peste 3300km, care nu sunt chiar de ici, de colo. 

Ce-i drept m-am mobilizat si cu câteva din turele mici de la Randonneurs, Aleargă România m-a ținut în priză, am alergat ca disperata să mă țin de Pretorieni și Haita Bicicliștilor să nu mă lase nici unii, nici alții pe coclauri la naiba-n praznic și cu puțină rabdare și ajutor, m-am întors și la prima mea dragoste – MTB, iar aici chiar am avut câteva surprize fabuloase. 


Alergare 

Un total de 1000.3 km alergați cu totul. Nu merși, nu drumețiți. Alergați. De mi s-au bulbucat ochii! Cu o creștere de 91 km față de 2020. Chiar bine! 

Având în vedere că am avut și o accidentare urâțică prin iulie, care m-a ținut puțin pe bară, aș spune că m-am descurcat onorabil la capitolul distanță. Ce s-a remarcat la alergările de anul trecut? Semimaratonul din octombrie din București unde am reușit și am scăzut în sfărșit timpul la sub 2 ore, mai exact un frumos 1 ora și 53 minute pe semimaraton, ceea ce este mult mai bine decât orice m-aș fi gândit vreodată. Printre celelalte curse minunate care mi-au încântat simțurile și mi-au obosit mușchii și ficații sunt și: SKV din Brașov, Subcarpați Trail Run unde am alergat după urși și urșii după mine și bineînțeles Aleargă România. 


Plimbări lungi 

Am mers ceva. Am avut la drumuri pentru administrative să le pun și-n cap. Am mers până am tocit trei perechi de opinci de fier, cum zice povestea, cale de mai bine de 989 km, cu o diferență de nivel undeva pe la 6386 m. Nu știu zău de unde s-a ivit diferența asta, dar să fie, să se găsească, decât să lipsească. Nu? 


Drumeții 

92.24 kilometri dintr-un total de 6 drumeții: una pe la Breaza, una prin cheile Râșnoavei până la Cabana Secuilor, una din Sinaia spre vf. Cumpătu, o buclă sau poate chiar două de Ecomarathon și o încercare de urcare spre Moldoveanu pe la Stâna lui Burnei. 

O creștere cu 33km față de anul trecut. Bunuț. 


Virtual rides 

Din toți kilometri ăia mulți de biță, pe la 747 (ca avionul) au fost virtual rides. Mult mai bine față de anul trecut. De două ori mai bine chiar. 

Mie una partea asta de virtual rides mi se pare teribil de plictisitoare. Ce m-a ținut totuși motivată? Evenimentele de e-Randonneurs ajută, la fel și platforma pe care o folosesc eu de obicei RGT Cycling (varianta românească, șmecheră și cu hărți gratuite a lui Zwift) și aplicația trainerului – Tacx. 

Merit o medalie pentru simplul motiv că mă urc pe trainer. Pentru că am făcut atâția amari de kilometri pe dânsul, merit o statuie. 


Picanterii 💃

Mă țin de câțiva ani deja de retrospectiva sportivă și mai apoi de planurile pentru anul ce tocmai începe. Mi le conturez așa, vag, cât să nu uit de ele și le pun frumos în cutie până anul următor, când mă uit din nou la dânsele, le întorc pe toate părțile să văd ce am reușit să fac și ce nu din ce mi-am propus și ce anume se reportează, din nou, pentru la anul. 

Partea bună a rezoluțiilor de An Nou, cel puțin pentru mine, este că nimic nu este obligatoriu. Îmi propun niște distanțe, puzderie de aventuri, o serie de lucruri pe care aș vrea să le fac. Dar știi care e treaba mișto? Că nu se dărâmă nici cerul și nici lumea mea interioară dacă nu reușesc să le fac, din varii motive – forță majoră (cine știe ce virus mai apare), lene, timp, alte priorități. Nu le fac anul ăsta? Le voi face poate anul următor. Sau celălalt. Sau se transformă și ele, odată cu mine, în ceva mai bun. 

😊 

Să ne auzim cu bine. Cu planuri bune și gânduri mărețe.


Sursă imagine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Duminicale