Hoinar pe doua roti

Chiar îmi făceam griji în privința gheții. Mă uitasem toată dimineața la buletinele meteo și avertizările reactualizate de prin presă, în ideea că poate mai crește ea temperatura cu vreun grad sau două, cât să mă facă pe mine să stau liniștită. Era suficient doar să îndrepți puțin privirea afară pe geam și să vezi că lucrurile nu stăteau chiar pe roze. A plouat în dimineața respectivă cu nemiluita și frigul a persistat în termometre, condițiile perfecte pentru un freezing rain de excepție. Și asta se întâmpla deja de trei zile. Vuia internetul că aceasta ar fi fost cea mai mare furtună de ploaie înghețată din istoria recentă și că ANMH a decis să dea doar avertizări de tip nowcasting ( adică avertizări de vreme severă iminentă. Stau pe un grup de meteorologie și am mai învățat chestii )😋 și simple coduri galbene și portocalii de polei. Cu toate că, dacă ar fi fost să ne luăm chiar și după filmulețul cu Nea Ilie care se dădea pe mijlocul străzii cu cizmele de cauciuc și bățul de ...

Am plecat cu o oră și ceva înainte de startul cursei de sâmbătă, așa că am avut timp suficient să ne clătim ochii și să ne mirăm nespus de ceea ce a reușit să facă natura în doar trei zile de ploaie înghețată. "Foto-reportaj"

Weekend-ul a început bine cu o prelungire a codului galben, acum portocaliu, de polei în toată zona de sud a țării, inclusiv în București. Nu mă așteptam să ne bucurăm de cine știe ce soare orbitor pe cer și nici 20 de grade la umbră. Mai degrabă băteam spre o zăpadă pufoasă de vreo douăzeci și cinci de centimetri sau chiar spre un ger puternic pe la un -10 grade, cât să ne liniștească, doar e sfârșitul de săptămână cu Gerarul. Am izbutit și am scos nasul pe ușă afară cât să-mi ridic kitul și să mă mai învârt pe ici pe colo, dar altfel a fost o zi de vorba aia.. nu lași afară un caine. Iar atmosfera din Poli era așa, puțin stranie. Lumină difuză din pricina ceții, zgomotul neobișnuit făcut de crengile împietrite de ploaia înghețată și în general lipsa oricărei viețuitoare. Un cățel, o cioară acolo! Nimic. Doar pustiu. Gerarul, alături de alte câteva concursuri de alergare de pe la noi, este pe lista mea de bifat aproape în fiecare an, de când m-am apucat eu ceva mai serios...

Am făcut marți seară prima navetă în alergare de anul acesta. Mai puțin obișnuită cu versiunea care mă poartă pe propriile picioare și nu pe două roți turbate, am ales pentru cea mai friguroasă zi de ianuarie o variantă extrem de scurtă a traseului meu, care taie Bucureștiul în două pe la Unirii, Bibliotecă și mai departe Calea Vitan. Am mai experimentat fuga de la serviciu până acasă de câteva ori, găsindu-mă ocazional în ipostaza de a mă ploua cu găleata tot drumul. În astea câteva ieșiri, află de la mine că am dezvoltat o adevărată aversiune pentru porțiunea situată între Curtea de Apel și semaforul din intersecția cu Bd. Unirii, precum și pentru porțiunea imediat de după fântâni înspre Bibliotecă Națională, parțial încă o bucățică din intersecția de după Bibliotecă ( Unirii cu Mircea Vodă ) și puțin mai departe pe trotuar și iarăși încă o secțiune de la intersecția Unirii cu Nerva Traian și până la intersecția cu Lucian Blaga/Calea Vitan. Vorbesc despre o serie de zone,...

Vă zic din prima că 2019 a venit cu planuri mărețe. Pe lângă deja clasicele cifre din ultimii doi ani 10000 km de bicicletă și 1000 km de alergare , cifre pe care chiar sper să le ating de data asta, noul leat vine și cu dorința de a scoate un semimaraton sub 2 ore și un Ecomarathon ( mai nou Ecorun ) sub 7 . Ore that is! 😅 Având în vedere faptul că în cei doi ani în care am participat - ba a plouat cu găleata, ba a fost atât de frig că au intrat alergăcioșii în hipotermie pe ultima buclă, de au plecat de acolo inclusiv cu targa - zic că e un obiectiv realist în sine, sănătos și decent cel 7 ore.😁 În altă ordine de idei - bicicleta ne va aduce și mie și lui significant other cele mai mari provocări perioada acesta - în primul rând brevetele Randonneurs care nu sunt chiar pentru cei faint hearted. În al doilea rând - ceea ce eu cred că o să fie monumentul de durere și ambiție de anul acesta – Paris-Brest-Paris, cei 1200km în 90 de ore din august. Și nu în ultimul rând - Duna...

2018 a fost furtunos și nu mă refer aici la partea meteorologica a lucrurilor. S-au întâmplat multe, cu toții am trecut prin numeroase încercări și aventuri și uite cum ușor ușor, spre final de an, am ieșit la liman. Din punct de vedere sportiv anul trecut nu a excelat, dar cu siguranță multe chestiuni au ieșit în evidență. Mi-a reușit din nou manevra cu timpul liber - a fost împărțit cu grijă între pasiuni astfel încât acesta să fie ocupat de fiecare în parte cât s-a putut. Le-am cultivat ( pe ele pasiuni ) astfel încât să se dezvolte frumos. Pentru mine 2018 a fost anul în care am început să pun bazele pentru nebunia care ne așteaptă în 2019 și am mers pe principiul care spune simplu - "cantitatea nu înseamnă neapărat calitate". Am alergat mai mult, am biciclit ceva mai puțin, am mers pe jos și am făcut drumeții de câte ori am avut ocazia, fără regrete și cu speranța că voi avea timp și în viitor măcar tot pe atât să mă ocup de ceea ce îmi place. Și pentru că fina...

Dacă a fost 1 ianuarie atunci: Ne-am trezit târziu.  ü Am biciclit cu spor vreo patruzeci și ceva de kilometri la tura de dez-sarmalizare a lui Mândruță. Întâlnirea s-a dat la intrarea în Herastrau la statuie. Mulți cunoscuți. Tineri, bătrâni, copii, puști, femei, bărbați, o mulțime pestriță gata să facă o dezmorțire pe cinste chiar după Revelion. Am ieșit prin Băneasa. S-a mers binișor până în Otopeni unde, după o pauză de regupare, am schimbat direcția spre Tunari, apoi spre București, intrarea dinspre Bulevardul Pipera. Trafic lejer, de vacanță, fără claxoane și fără nervi și dureri de cap. ü După ce am înghețat suficient la pedale, ne-am retras în glorie spre vastele apartamentele pentru recuperarea caloriilor pierdute pe afară. ü Mâțe și șocâței. ü Family and friends. ü Toate, nu neaparat în ordinea asta. Măcar de ar fi jumătate din zilele lui 2019 ca astazi. 😊 Să pedalam cu bine!