Hoinar pe doua roti

Atentie! Aceasta postare poate contine urme de limbaj trivial.  Persoanele care s-ar putea considera lezate, pot parasi acest blog pe primul coridor la dreapta. Si pot incuia usa si arunca cheia dupa. M-am trezit conform planului la 7 dimineata. Aveam totul pregatit de seara, asa ca in timpul disponibil, pana la 8:30 cand aveam sa fiu deja ( cel putin teoretic ) in masina si cu bicicleta bine pozitionata deasupra, am dansat de nebuna prin casa pe cea mai vioaie muzica pe care am putut-o gasi. Sa nu uitam si de datul de wake-up call-uri ( care s-a dovedit de cateva ori, ca este un bun obicei de-al meu ). De bine ce le-am dat, tot aproape degeaba au fost, pentru ca ceasul batuse fara un sfert fix si eu eram inca protapita cu ambele roti pe janta si rucsacul in brate, jos in fata scarii. Noroc ca a trecut Bro si mi-a tinut de urat ceva timp. Da.. nu avea sa fie o zi buna. Am ajuns totusi repede in Mogosoaia, dupa ce l-am pus pe Bogdan, in legatura directa prin telefonul ...

In naivitatea mea, cand am facut ochi dis-de-dimineata, nu ma gandeam la distanta pe care o vom parcurge in aceasta minunata tura. Nici prin gandul gandului nu mi-ar fi trecut ca o sa imi bat astazi un record personal de distanta si nici ca o sa realizez crudul adevar - cat de departe sunt de stadiul de "antrenata". Eram singura fata din pluton si teoretic nu aveam un etalon pentru comparatie, dar asta nu e niciodata o scuza. Cu toate astea, daca ar fi fost sa fac o paralela intre gradul meu de antrenament si al celorlalti era ca si cum as fi facut o comparatie intre cineva care tocmai a inventat roata si cineva care se joaca in spatele casei cu o racheta transatlantica :)) De ce zic aceste lucruri? pentru ca baietii nu aveau nici cea mai mica problema sau tresarire in momentul cand mergeau lejer cu 40-45 la ora, in timp ce eu suflam si pufaiam mai ceva ca o morsa pe uscat. Traseul a fost asa - plecarea din zona parcului Herastrau, Baneasa, DN1 cu un popas mic pe Aleea Pr...

No words, just pictures :) Ce mandra eram de viteza pe care o prinsesem pe portiunea asta :D si cum se auzea vantul prin plete :)

Pentru altii fu` o clasica, pentru mine fu` prima. Prima tura cu bicla la care au fost peste 20 de participanti :) Nu ii stiu nici acum pe toti, iar daca ma intalnesc cu ei pe strada, probabil pe multi nu o sa ii recunosc :D Dar nu e problema. Timp avem sa ne imprietenim si sa mergem la antrenamente prin cine stie ce coclauri intr-o zi cu soare si puternic dor de duca. Am avut noroc de o zi frumoasa si cu mult soare chiar de dis de dimineata. Ma gandeam ca urmeaza sa ma bronzez din nou cu echipament de bicicleta ( manusi, maneci, pantaloni scurti si ceafa ), dar, ca in toate excursiile de genul asta, imediat ce m-am pus in miscare, nu prea ma mai interesa ce si cum. Locul de intalnire a fost in parcarea de la Victoriei, unde ne-am strans cu totii - o duba prietenoasa cu 9 locuri si inca vreo 3-4 masini, toate pline ochi cu oameni veseli si treziti de dimineata. Nu o sa stau sa-ti povestesc de ce, cum si cat timp mi-a luat sa fac ochi si sa ma urnesc din casa spre locul cu pricina...

O noua aventura - Semimaraton Bucuresti! :D de data asta alergat in intregime, fara portiuni in care sa merg, cu opriri atat de scurte cat sa am ragaz sa beau repede apa sau isostar. Si ce am mai alergat eu dupa isostarul ala pe ultimii 6 km :)) Imi propusesem ca week-endul asta sa dau tot ce-i mai bun in mine si sa-mi bat singura toate recordurile. Si bineinteles ca mi-a iesit. :) Semimaraton Bucuresti a fost finalizat intr-un timp minunat de 2:12:52 timp oficial si 2:11:24 timp efectiv, record personal absolut pe alergare pe distante lungi. Initial, imi doream termin in 2:15, odata cu Roxana care se inscrisese ca pacemaker :), dar iata ca pe intreaga distanta am avut grija doar sa fug de ea. Cat mai tare si cat mai departe :D. Vroiam sa ma autodepasesc. Si da, a fost un pacemaker excelent! Cum o vedeam de departe cu balonasele de timp, cu atat parca imi crestea energia si impingeam picioarele mai tare si mai departe pe traseu. Planul meu era simplu - Sa fac orice doar sa nu m...