Hoinar pe doua roti

Am citit de curand un articol postat pe blogul Simonei Tache, despre femei care se dau cu capul de cada. Contrar titlului, care te-ar duce cu gandul mai degraba spre violenta in familie, soti care isi bat nevestele, oameni care-si bat copii, etc etc, articolul este dedicat femeilor care se autolovesc de pereti, stalpi, isi trag coate si genunchi in gura singure si situatii care se finalizeaza de cele mai multe ori cu julituri, vanatai si in cazuri mai grave cu o atentie medicala subtila. Am ramas fara aer, m-am hahait pana la cer si inapoi, ochii mi-au inotat in lacrimi si nu-mi puteam dezlipi ochii de ecran. Mi-am dat seama ca nu sunt singura care pateste astfel de lucruri si pana la urma este o chestie de-a dreptul normala printre femei ( si barbati, fara discriminare! ) de toate varstele. Dar sa incepem cu inceputul. Usa! - este tot timpul acolo, in fiecare zi trec prin ea, chit ca e vorba de usa de la camera, usa de la bucatarie, usa de la baie sau usa de la birou. Mereu preze...

Se facea ca era o frumoasa dimineata de sambata, 16 aprilie. Soarele nu se ivise inca pe cer, pasarelele ciripeau de zor in blocul in constructie din fata cashii, iar eu si Claudiu ne pregateam sa plecam intr-o tura de 200 de kilometri, primul brevet de Randonneuring.. Nu era prima tura pe o astfel de distanta. Avusesem cu o saptamana in urma o excursie de recunoastere a traseului, foarte interesanta si educativa, unde am experimentat cu succes trei anotimpuri intr-o singura zi - inceput de iarna, toamna tarzie si vara perfecta. Dar si asta este o poveste in sine pe care sper sa apuc sa o povestesc, pana sa apara alte si alte intamplari amuzante. Ne-am strecurat usor prin traficul lejer de la ora 5:30 dimineata si am ajuns la Arcul de Triumf cat ai zice "Neata!". Se facuse 6 cand am ajuns noi si cand au inceput sa se stranga pe una din bancutele de la marginea parcului cate unul cate doi biciclisti, fiecare pregatit in felul lui pentru drumul ce avea sa-l parcurga. Initi...