Postări

Go west!

Imagine
Dacă 1 septembrie pică într-o sâmbătă, este cald, iar soarele rotund și vesel e sus pe cer, atunci ziua respectivă sigur se petrece pe bicicletă, pe un traseu proaspăt spre zona de vest a Bucureștiului, areal mai puțin bătut de roțile noastre. Sau ale mele cel puțin. 😁 Am făcut adunarea ceva mai târzie, în jur de vreo nouă și jumătate sau chiar zece fără un sfert să fi fost ceasul când am început să ne strângem cu toții la Gara de Nord, unde era punctul de întâlnire. Ne-am găsit repede și nu a trecut mult timp până când ne-am pus în mișcare pe DN 7, înspre Tărtășești. Ne acompaniau buna dispoziție și un ușor și mai degrabă molcom vânticel din față. Clasic.
Pot spune că evit să merg în zona asta a urbei noastre dintr-un singur motiv – la ieșirea din București îmi pare mult mai aglomerat și mai neprietenos DN7 față de orice altă șosea arhi-bătută de roți în turele noastre. Știu că nu e așa, dar asta e impresia pe care mi-o lasă, alături de un simțământ nu foarte plăcut, dar pe care nu…

Bine te-am regasit Sighisoara!

Imagine
Cred ca întotdeauna mi-am dorit să călătoresc.
Pe jos, cu mașina sau cu bicicleta, important este să mă aflu în mișcare, mereu în altă parte, să văd, să simt, să miros, să gust și să trăiesc momente și experiențe care par a fi câteodată rezervate doar celor norocoși. Și adevărul este că suntem niște norocoși. * Aproape că nu există weekend pe care noi să-l fi petrecut integral acasă. Măcar o ieșire la margine de București, dacă nu la munte, la vecinii bulgari sau, în ocaziile mai speciale și cu bugete dedicate, spre locuri mai exotice și mai îndepărtate. Luna august ne-a oferit ocazia să revedem locuri dragi prin care ne-au mai purtat picioarele și în anii trecuți, iar unul din aceste locuri a fost minunata cetate a Sighișoarei, un loc unde revin de fiecare dată cu plăcere și unde întotdeauna descopăr câte ceva nou și ascuns atenției mele de până atunci.
Nu-ți voi descrie bunătățile degustate, drumul până acolo sau eternele monumente vizitate și răs-vizitate de turiști români și str…

Drumul spre Valea Ascunsa

Imagine
Traseul despre care urmează să-ți povestesc nu are o lungime mai mare de vreo patru kilometri, chiar dacă nouă ne-au ieșit aproape șase, dar sunt incluse aici toate amețelile din sat până când am dat într-un sfârșit de ieșirea pe poteca potrivită. 
Nu o să fiu lungă la vorbă. Îți voi spune doar că ai nevoie de o pereche de încălțăminte ceva mai comodă, pentru că este vorba de un drum de țară, o să ai șleauri, pietriș și potecă bătătorită de pădure. Marginile sunt îngrădite de tufe de cătină și în funcție de perioada anului în care ajungi pe aici, te vei putea înfrupta în voie din bunătățile-i sănătoase și acrișoare. Atenție la țepi!  Pruni, meri și piersici sălbatici încadrează peisajul și ramurile bogate te îmbie doar să guști la fiecare pas.
Traseul pleacă din Lopătari, traversează Slănicul pe unul din podurile sale din lemn sau de mașină (asta depinde doar de tine și este în funcție de cantitatea de adrenalină pe care dorești să o experimentezi, întrucât podurile vechi sunt ceva m…

DJ203K, un trail de succes - drum judetean Buzau - Lopatari

Imagine
De câte ori avem ocazia, dăm câte o raită cu bicicleta prin comuna Lopătari, aflată la vreo cincizeci și cinci de kilometri de orașul Buzău, spre munte. Primele noastre excursii cu bicicleta până în locul cu pricina au fost pe cursiere, cu un minim de bagaj în spate și mers molcom, de cicloturist. Foarte molcom! Ultima dată când ne-am aventurat cu acestea pe drumul judetean 203K eram prin vara anului trecut și tot atunci ne-am făcut promisiunea să nu mai călcăm cu roată de cursieră pe ăste meleaguri. Noroc că nu ne dăm bătuți cu una cu două, așa că am apelat cu încredere la serviciile MTB. MTB-ul este cea mai potrivită alegere pentru un drum care poate fi cu ușurință considerat un trail de succes, mai ales pe o porțiune de vreo cincisprezece kilometri, unde nu mai distingi asfaltul inițial de repetatele peticiri, gropi, fisuri și în general stricăciune aproape totală a ceea ce înseamnă cale de rulare. Toată lungimea drumului este sub o stare destul de avansată de degradare, dar porți…

Review traseu - RoRRtY012 - BRM200 (Bucuresti P007)

Imagine
Pentru că mai sunt multe ture RoRRtY pe care le mai avem de parcurs până când se împlinește anul, m-am gândit că ar fi drăguț să pregătim câte un scurt review pentru fiecare traseu ales, încărcat cu impresiile momentului. E bun pentru noi spre aducere aminte și pentru tine dragă cititorule, în momentul în care te pregătești să parcurgi această rută. Așadar, în cele ce urmează o să-ți vorbesc puțin despre RoRRtY012 - BRM200 (Bucuresti P007). Bagă totuși de seamă că este posibil ca anumite lucruri să se fi schimbat pe parcurs, având în vedere programele periodice de asfaltare, ajustare trasee, schimbarea sediilor de firmă și alte asemenea influențe externe.  Înainte de a continua, trebuie să precizez că acest review nu dorește să rănească sentimentele nimănui (da, acesta este un disclaimer). Vrem ca toate sentimentele să fie fericite, liniștite și să se bucure de biciclit. Acest review este destinat celor care se pregatesc pentru această tură sau celor care vor să includă în ruta lor p…

Buna dimineata!

Imagine
Chiar dacă am cochetat de vreo câteva ori și în trecut, pot spune că am descoperit de curând plăcerea alergarii de dimineață.  Îmi fac veacul în IOR. E cel mai apropiat parc și-ncep a prinde drag de dânsul. Mă trezesc de vreo două ori pe săptămână înainte de ora șapte. Pe la 6:30 mai exact. Cu sau fără ceas, asta depinde doar de gradul de puturoșenie și somnul lin al celor două mâțe de casă. Dacă alerg în weekend, îmi rezerv luxul de a face ochi ceva mai târziu, așa ca un opt îmi surâde ștrengar pe sub șapcă. Bulendrele le am pregătite de cu seară și după hrănirea monștrilor păroși (care altfel nu mă lasă să plec) și amestecarea cafelei de dimineață pentru my significant other, ies fuguța pe ușă când ceasul tocmai bate șapte. Sau șapte și cinci. Ți-am zis, depinde de blănoși.
Acel kilometru care mă așteaptă nepăsător și cuminte până la intrarea în parc e cel mai greu. Picioarele sunt amorțite, suflul nu îl stăpânesc încă și dacă stau să mă gândesc bine, parcă nici să văd nu reușesc s…

Tura lui Iulie-ploiosul

Imagine
După aproape o lună de când nu am mai scos cursierele din casă, din motive obiective te asigur, iar turele cu MTB-ul au fost mai degrabă puține, scurte și nevinovate, iată că a venit și ziuă potrivită pentru un traseu ceva mai lung. Nu de alta, dar stă omul în casă cât stă, dar și atunci când scapă! Am plecat foarte târziu în tură. Planul, pentru că da, a existat un plan, era ca ceasul să sune la șapte dimineața, noi să ne trezim, iar după o cafea rapidă și un ceai negru cu lapte, să plecăm în jur de 8.30 din casă. Cel târziu! Am plecat la 10, iar startul l-am luat la 10.30. Dar nu e asta așa de important. E bine c-am plecat. Ne-am îndreptat spre primul Lukoil de la ieșirea din București cum mergi spre Giurgiu și după ce ne-am pus la punct ultimele detalii, ne-am mai foit vreo zece minute și ne-am aranjat de parcă mergeam la nuntă și nu la pedalat, am plecat într-un final în privirile admirative ale celor de la poliția locală, aflați în mașina din spatele nostru și care probabil că a…