Postări

Pe fundul marii

Imagine
A fost despre bariere şi despre abisul ăla frumos de cerneală care te cuprinde rece şi indiferent, încetul cu încetul pe după umeri, sau dintr-o dată, în funcție de modul în care îl priveşti şi-l accepți deopotrivă.
Au fost două zile pline, în care apa a fost omniprezentă, mai rece sau mai caldă, într-un golfulet retras, pe o plajă izolată, unde puteai ajunge doar cu barca cu motor, sau bine îndesați între ceilalți muritori veniți să vadă şi să se desfete cu minunea albastră. În loc de orele 8 - 9 dimineața, fiecare zi de plajă a început pentru noi pe la orele 12, contrar indicațiilor medicinei universale şi a regulilor nescrise de mers la băi de soare. Am găsit de fiecare dată un loc potrivit, cât să ne putem îndesa toți zece câți ne-am strâns în Corfu. Plajele sunt foarte înguste, mici şi stâncoase, locuri unde la noi nu ai vedea mai mult de câțiva oameni întinşi cu cearceafuri, prosoape şi eventual tot calabalâcul de cort după ei. În schimb aici, fiecare centimetru este folosit de…

Bine te-am gasit Paleokastritsa

Imagine
Soarele a pierdut deja din putere si merge agale spre casa, dupa o zi intreaga de munca. Face omul treaba, se agita, dar se si duce la somn cand timpu-i potrivit.
Cand am scris aceste randuri ma aflam in Paleokastritsa, una din statiunile frumoasei insule grecesti Corfu si locul unde Claudiu isi doreste sa ajunga in fiecare an, pentru obisnuita relaxare si recompunere dupa un an intreg de activitati de birou. 
Am stat undeva sus pe deal, intr-o vilisoara cu mai multe camere, ce se gaseste la rang de hotel, suficient de sus cat sa vedem marea printre colinele din fata atunci cand stam pe balcon si savuram cafeaua si ceaiul negru de dimineata, alaturi de micul dejun.
13 septembrie (zi norocoasa de altfel) a fost prima zi petrecuta integral aici. De dimineata de cand am facut ochi si pana seara tarziu, Paleokastritsa mi-a fost casa, mi-a dat masa si mi-a aratat din frumusetile ei. M-am trezit la 8 fara vreo doua-trei minute, chiar inainte sa sune alarma de dimineata. Stateam cuminte in …

Una din zilele alea

Imagine
Pisica torcăia ușor în colțul stâng al patului, în timp ce o rază de soare se juca pe urechile ei.  Ceasul a sunat la 7 fix, așa cum face în fiecare zi și nu mi-a trebuit mult până să bulbuc ochii de dimineață.
Pregătește cafeaua, pregătește ceaiul negru cu lapte, pachețelele cu mâncare pentru mine și my significant other, rucsacul, hainele pentru muncă, vezi ca toate orătăniile să fie bine hrănite, adăpate și scărpinate la fălcile grase și fugi apoi cu toate în spate pe scări în jos că e ceasul deja 8:40 și în douăzeci de minute începi munca. Timp berechet să ajungi.
Nu și dacă se aliniază planetele, cum o fac de obicei, când îmi este lumea mai dragă. Am ieșit pe ușă la 8:40, dar am ieșit din scară la 8:50 și asta pentru că avui norocosul moment în care absolut toată lumea din bloc trebuia musai să se plimbe cu liftul între etajele unu și șase. Și nu doar cu unul, ci cu ambele ascensoare, pentru că da, blocul meu este prevăzut cu două astfel de miracole umblătoare pe cabluri. Am zis…

Moara cu noroc, Ohaba - jud. Brasov

Imagine
Am alergat puțin de colo colo cât a fost ziua de lungă. Plecarea cu întârziere de la Cârțișoara, vizita pe la La Vâltori, oprirea aici în Ohaba, mai apoi la Șinca Veche și multe alte popasuri mai mult sau mai puțin programate în itinerariul nostru, toate și-au spus într-un final cuvântul și au complotat până când ne-au făcut să pierdem noțiunea timpului, alături de ultimul tren de ajuns acasă. Nu am regretat nimic!! Oprirea de la Moara cu Noroc era însă programată, doar că nu cred că ne asșteptam vreunul să găsim ce am găsit aici. Am ajuns în Ohaba urmând traseul de la poalele munților, pe DJ104A, drum bun și lin ce te îmbie la pedalat și exact când am ajuns la convergența cu DN73A, am făcut stânga spre Ohaba. Ei bine, în localitate, să nu te aștepți la cel mai grozav drum cu putință. Dar ia aminte la panouri și indicatoare de jur împrejur pentru că locul este marcat și găsești în punctele esențiale câte un semn care să te îndrume în direcția bună. O să ieși din drumul principal și o…

La Valtori - Lisa, jud. Brasov

Imagine
Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la perioadă copilăriei, gândul mă duce invariabil în zona Făgărașului unde multă pâine cu cartofi am mâncat și multe căzături am luat pe caldarâmul bolovănos al uliței mele. Atunci eram o țâncă de vreo cinci ani, grăsană și cu margarete în păr.
* Am făcut săptămâna trecută alături de Claudiu un traseu tare frumos, care ne-a dus în apropiere de locul copilăriei mele. Nu am reușit nici acum să vizitez satul ce mi-a fost odată, demult casă. Dar timpul nu-i pierdut.
În schimb, ne-am oprit puțin în Lisa.
Probabil numele nu-ți spune nimic și este posibil ca la fel de anonim să-ți fie și locul de care am să-ți povestesc - La Vâltori. Dar nu pentru mult timp sperăm.  Dacă te găsești prin zonă, aruncă musai un ochi și prin curțile cestea.  Slow travel - suntem adepții convinși ai acestei metode de a călători. Cu piciorul ori cu bicicleta, prin slow travel ai ocazia să vezi toate colțurile acelea de rai la care probabil nici nu gândești.  Unul din …

Cartisoara - Victoria - Sinca Veche - Paraul Rece - Busteni

Imagine
Noroc că am comandat și puțină smântâna la omletă. Întinsă pe pâine și cu puțină sare, a mai săturat foamea ce mă mânase să mă ridic din pat în primul rând.
Porția de omletă minusculă mă privea râzând într-un colț. O știrbesc eu acum de tot, îmi ziceam în timp ce tăiam cu înverșunare o îmbucătură sănătoasă din ea. Era gustoasă așa, cu șunculiță, cu brânză și ouă de țară, dar.. era pentru pitici de grădină. Nu pentru oameni ca noi, puși pe colindat lumea cu rucsacul în spate, cu burțile ocupate de monștrii mâncători de tot ce le iese în cale.
Foamea se potolise pentru moment și mai sorbeam ultimele picături din ceaiul de fructe neîndulcit.
Claudiu se întorcea trezit după țigara de dimineață.  * Am pierdut ceva timp din ziua asta. Abia în jur de doisprezece și ceva ne-am îndurat să ne urnim de la cazare, chiar dacă eram cu toate gata de ceva timp. Un pic de lene, o vorbă două schimbate cu Doru și Monica, făcutul bagajului, toate au contribuit la plecarea noastră târzie. Se încălzise bi…

Curtea de Arges - Transfagarasan - Cartisoara

Imagine
Sorbeam din ceaiul de fructe neîndulcit și o priveam pe cea care-mi aducea micul dejun în niște "farfurioare de cafea".
I'm too hungry for this shit.

Claudiu își fuma cafeaua de dimineață în răcoarea de afară, iar eu o contemplam pe duduia care se mișca alene cu ceea ce urma să fie digerat fără urmă înainte de a-mi atinge stomacul. Dar nu mai conta. Mă simțeam bine. Ieri urcasem Transfăgărășanul, iar azi aventura continua spre Bușteni.
 *   Trezitul de dimineață o să mă doboare într-o zi.
Nu cred că e departe ziua aia în care o să trebuiască să plecăm într-un extraordinar tur al Europei, Asiei și Africii la un loc, iar eu o să zic pas, mulțumesc, tot ce-mi doresc acum de la viață este să dorm.
Sunt trei ore extrem de importante în viața unui biciclist, cicloturist practicant - trezirea, plecarea de acasă și ora trenului.
La noi au fost rapide - trezitul la patru, plecatul la cinci și sosirea în gară la șase. Am ajuns bine în Gara de Nord, cu vreo zece minute înainte de…