Postări

Daca e weekend e drumetie - cabana Curmatura

Imagine
Am plecat duminică dimineață din București, încă dinainte să răsară soarele. Planul pentru ziua asta era simplu. Un traseu lejer de iarnă până la cabana Curmătura și înapoi, cu plecare ceva mai sus de Zărnești, până unde ne putea duce autocarul somnoros. Sunt multe de spus si despre drumul ăsta, doar că simți câteodată nevoia să stai, să rumegi și să întorci pe toate părțile un moment, o întâmplare, un drum sau o priveliște dintr-o zi frumoasă și să-ți pui deoparte acolo doar pentru tine toate cele pe care le descoperi, iar din când în când, să mai scoți câte un strop din frumusețea aia și să o oferi și altora să se bucure. * Abia când am ajuns pe la vreo zece metri de cabană mi-am dat seama că eu am mai fost pe acolo, acum mult timp, într-o altă viață, urcând pe Valea Crăpăturii din Zărnești. Aceea fusese prima mea ascensiune ceva mai prăpăstioasă și cred că era chiar prima drumeție din viața mea de adult, neplimbat foarte mult pe cărări de munte.
Drumul pe care l-am urmat dumini…

Alergarea de duminica

Imagine
Numai de ieșit din casă nu-mi ardea mie ieri, în jurul orei 10 când am făcut ochi, după bunul obicei din zilele de după turele de anduranță pe bicicletă. În ceste zile de iarnă îndoielnică cu vreme rece, fără soare și fără zăpezi, doar cu timp neguros, de parcă nici să dezlipesti ochii dimineața nu-ți vine, darămite să te ridici din pat, să-ți pui botoșii de alergare și să o zbughești pe ușă afară tocmai când i se pune cerului pata să lase să mai cadă și ceva picuri de ploaie că na! n-a mai făcut-o de mult, e o treabă care cere o mică doză de curaj. Și nebunie. Ei bine, într-una din zilele astea, când nici pământul nu se revoluționează în jurul soarelui, am găsit motivația să ies și să-mi târăsc efectiv picioarele în spinare cale de vreo șase spre șapte kilometri prin drăguțul de parc din apropiere. Mare mi-a fost mirarea zău când am constatat cu uimire că nu mă voi prăbuși pe piatra cubica din pricina oboselii și a lipsei de zel și chiar voi reuși să fac o tura de lac în condiții c…

RoRRtY in Ianuarie

Imagine
"În viață, orice s-ar întâmpla, important este să treci peste." Gică, șofer de buldozer * Ne-am înscris la #RoRRtY la începutul lui 2018 și chiar în penultima zi a Gerarului am făcut brevetul de 200 de kilometri, minimul pentru completarea ăstei serii de ture de anduranță.
Am avut noroc de vreme bună de ianuarie primăvăratic, cu vreo 15 grade maxima în termometre și ocazional câte un vânt din spate. Asta când nu bătea din față. 😔 Am avut vânt din față, din lateral dreapta, din lateral stânga, față dreapta și față stânga, iar când lucrurile începeau să surâdă și pe strada noastră, mai adia nițel din spate.
Orice tură vine musai la pachet cu o serie de evenimente notabile și crede-mă când îți zic că și #RoRRtYde ianuarie a avut destule.
În primul rând, întâlnirea de la La Partid cu cei doi Cristi și Mexicanul, în condițiile în care noi credeam că suntem singurii moțați care si-au luat liber în bună zi de marți, în mijlocul săptămânii, pentru a se da cu bicicleta. Uite că nu e…

Gerar

Imagine
Luna ianuarie s-a încheiat cu prima alergare organizată a anului, pe întuneric și de-a-ndoaselea ceasului, pe bătătoritele pământuri ale Politehnicii, la binecunoscutul Gerar.
Cei 21 de kilometri s-au simțit excelent! De când am pus botoșii de alergare și până când i-am scos noaptea cand am ajuns într-un sfârșit acasă, totul s-a simțit cum nu se poate mai bine. Sau am făcut eu ca lucrurile să se simtă excelent 😋. Anyway!
Încălțătorii au avut parte de cea mai lungă activitate de până acum și s-au comportat cum nu se poate mai bine. Nu m-au strâns, nu m-au ros, modul în care-mi prind acum șireturile face ca vârfurile degetelor de la picioare să nu se mai bată de capătul pantofului, de unde rezultă că nu mă mai dor (sau nu mă mai dor așa tare) degețelele după o alergare lungă și, sper eu, ca nici unghiile mele frumoase să nu se mai înnegrească și să plece în rai.

De îmbrăcat, m-am îmbrăcat bine. Temperatura ridicată de afară (relativ la faptul că suntem totuși în plin sezon hibernal) m…

Încă o experiență la colecție

Imagine
Nu știu alții cum sunt dar mie îmi place să încerc lucruri noi de fiecare dată când am ocazia. O viață ai și aia e scurtă, așa că de ce să nu vezi cât mai mult, să mergi în cât mai multe locuri, să mănânci variat, să ai cât mai multe experiențe din toate felurile, astfel încât la bătrânețe, (adică abia după 80-85 de ani, când vezica sau șalele vor da ordine în viața ta), să ai de ce să-ți aduci aminte și ce să povestești nepoților.  Un alt lucru care-mi place este să încerc să mă mențin cât de în formă se poate, iar aici am un interval generos în care îmi dau voie să oscilez. Nu sunt foarte drastică cu mine. Îmi place mâncarea, fir-ar ea să fie.. Când cele două preferințe se intersectează, rezultă experimente de genul - cumpăratul unui abonament la promoție de 8 intrari la xBody. Și am trecut deja de cea de-a doua ședință. E important să precizez asta.
Bă-băiatule! Dacă vrei să vezi cum este să nu-ți poți coordona membrele ca lumea în timp ce instructorul te pune să faci niște exerc…

Retrospectiva sportiva asupra lui 2017

Imagine
Și uite cum 2017 și-a luat tălpășița, făcându-și bagajele grăbit, supărat nevoie mare că 2018 a năvălit chiar așa peste el, fără veste și fără să-și fi aruncat buzduganul înainte în semn de anunț, cum se cade.
Povestea spune că, pe undeva pe la începutul anului ce s-a încheiat, mi-am pus în gând să revoluționez lumea din punct de vedere sportiv-amator, să străbat peste 10.000 de kilometri cu bicicleta, vreo 1.000 de kilometri alergați, totul în timp ce făceam cartofi prajiți și pisica începea să-mi recite din Kant. Evident, am eșuat lamentabil, ca în cazul mai tuturor rezoluțiilor de Anul Nou. Dar sunt o persoană insistentă și legenda are niscaiva sâmburi de adevăr.
Anul 2017 a adus, printre altele, un total de 9.194,6 kilometri de activități, desfășurate în vreo 499 de ore. Adică vreo 20,8 zile de mișcare continuă. Pentru că nu-mi place monotonia, am spart toți acești kilometri între bicicletă, alergare, hiking, simplul mers pe jos, plutire pe apă sau patinaj artistic. Era să-mi sca…

Una din zilele in care am alergat spre casa

Imagine
Mi-am luat inima în dinți și iată că am făcut prima alergare-navetă ieri, de la serviciu până acasă, cale de vreo șase și un pic de kilometri de București aglomerat. Pentru că da! este din nou aglomerat. Concediile de sărbători s-au terminat, toți cei plecați s-au întors - mai odihniți, mai cu forță de muncă și putere suficientă de apăsat pe claxoane! 😐
Ritmul mi-a fost mai degrabă lin și m-am oprit aproape la fiecare kilometru să fac poze și să admir ce face ceața asta de ianuarie tomnatic din urbea noastră, pe alocuri îngrozitoare. Face treabă bună dacă mă întrebi pe mine. Îmi place să casc ochii la felul în care se vad clădirile și copacii prin pâcla deasă și să pozez luminile estompate și umbrele pe care le generează.
Am plecat de la sediul unde-mi petrec ziua gata echipată, cu gândul să trec și prin parcul Izvor să-i văd pe bicicliști cum se pregătesc de tură. Nu credeam sincer că o să-i mai prind. La 7:30 era startul lor, iar eu plecam de pe loc abia pe la 7 și vreo 20 de min…

2018's first Giveaway - borcanul lui 2017

Imagine
Pe unde ne-au purtat roțile și picioarele în 2017 se știe deja întrucâtva. Am vizitat Moldova, Bulgaria, minunăția de insulă Corfu din Grecia și cât s-a putut din România și-mi pare rău doar că nu am reușit să văd mai mult. Dar na! Nu poți tot timpul să faci doar ceea ce îți place, iar treburile casnice și activitățile administrative trebuie să-și aibă și ele locul lor bine stabilit. Asta dacă vrei să nu te năpădească brontozaurii. Numai zic! Și pentru că am reușit totuși să vedem o bună parte din această lume în anul ce tocmai a trecut iar borcanul meu cu lucruri găsite pe parcursul lui 2017 s-a umplut, am zis că este momentul pentru un giveaway. Prin urmare tot ce este în borcanul meu minunat este de dat. Îți place ceva, e al tau, trebuie doar să-mi spui. Mai puțin dacă l-a cerut deja cineva înainte. Trebuie să menționez că I "call dibs" pe brățara albastră. Pentru că are o poveste frumoasă :) în sensul în care am găsit-o în timp ce mă băteam cu frica de ape adânci, mare…

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Imagine
Trecerea dintre ani ne-a prins la vreo șaptezeci de kilometri de București, într-un mic oraș pe nume Găești. Atestat documentar încă de acum mai bine de 500 de ani, mica așezare întemeiată cam pe timpul lui Radu cel Mare ne-a găzduit prietenos pentru 5 zile încheiate. Îmi place să cred că fiecare loc are frumusețea lui și felul în care-ți arată această frumusețe depinde doar de tine și de cât de deschis ești în momentul respectiv. Pentru că da, poți să treci ca Vodă prin lobodă și să scapi din vedere tot felul de locuri și povești interesante. * Nu-ți trebuie mai mult de o oră să străbați orașul dintr-o parte în alta, și ca orice loc nou observi tot felul de elemente surprinzătoare care-ti atrag atenția. La vechimea pe care am aflat ulterior că o are Găeștiul, m-aș fi așteptat ca arhitectura urbei să fie ceva mai bogată, cu căsoaie mai estetice, pline de ornamentele vremurilor pe care le-a trăit. La prima vedere cel puțin, nu prea a fost cazul. Asta nu înseamnă că locurile frumoase …