Hoinar pe doua roti

Povestea asta e lunga. Ia-ti o cafea, vreo 20 de minute libere, respira adanc si asterne-te la o lectura. Ca de weekend :) * Noroi, ploaie, frig, zăpadă, vânt și 42 de km în care să mă gândesc la asta. Bineînțeles că vorbesc despre ziua de sâmbătă, 7 mai, când, așa cum mi-e felul, am zis să-mi testez din nou limitele fizice și psihice să vedem totuși până când merge ulciorul ala asa interesant la apa. Nu cred ca sunt singura care experimentează tot felul de trăiri fantastice pe durata curselor lungi si anevoioase. Nu-mi aduc aminte niciodată o cursă întreaga, cap coada, cu toate evenimentele care au avut loc în ea. Îmi rămân fragmente de timp, persoane, momente și trăiri, niște bule impregnate cu toate astea, amintiri extrem de vii și colorate, ca niste margele pe ata. Țin foarte bine minte  startul . Ne ingramadiseram toți aproximativ 1500 de oameni câți ne-am aliniat la start in sambata aia, la probele de maraton și cros. Stăteam unul lângă celălalt, să ne cunoaștem ma

Da da, toată treaba asta cu "bike 2 work" o să devină în curând un serial. O să ajungi, dragă cititorule, ca în fiecare săptămână, la oră fixă, să te poți așeza liniștit dimineața devreme, cu cafeaua într-o mână și cu telefonul în cealaltă, pe fotoliul preferat sau în scaunul pliant de pe balcon și să lecturezi articolul periodic cu privire la drumul spre muncă pe bicicletă. Drumul meu spre muncă, pentru că da, am ales acest mijloc de transport în defavoarea transportului public. Cel puțin atunci când nu plouă. Sau nu sunt minus 500 de grade și ninge. E mai frumos peisajul, nu-mi place înghesuiala, economisesc banii pe care i-aș fi dat pe transport, fac mișcare, așa că... de ce nu :) Dar în fiecare zi în care merg cu bicicleta la muncă, fără excepție, mi se întâmplă lucruri în trafic. Zilnic! Bune, rele, se întâmplă toate grămadă și am început să le tratez pe toate la fel. Cu vorbe de duh. Și Slavă Domnului că împart câțiva litri de bunăvoință și blagoslovenii în toate dir