Bike 2 home - pure evil

Aproape in fiecare zi, daca programul minunat permite si daca bunul cer se milostiveste de mine si nu toarnă apa cu găleata peste biete suflete rătăcite - ei bine, aproape in fiecare seara, dupa program, merg cu bicicleta sa-l iau pe Claudiu de la muncă.

E un drum relativ scurt, plin de intersecții dubioase si trafic amețitor, dar m-am obișnuit cu dânsul. 10 kilometri de nervi 100%, drumuri cu gropi si o porțiune timidă de pistă de biciclete, mai tot timpul ocupată de diverse mașini parcate. Un deliciu.

Incidentele sunt si ele la ordinea zilei, evident, pentru ca intr-o metropolă supraaglomerata cum ne găsim, cu zero soluții implementate pentru fluidizarea traficului, nu ai cum sa nu te cerți cu unul sau cu altul, ba ca merge pe trotuar, ba ca ti-a tăiat calea, ba ca era sa dea peste tine pe trecerea de pietoni, tu pieton fiind, diverse incidente care-i implică pe absolut toți purtătorii de urechi de pe ceste meleaguri. Depinde doar de fiecare cum le tratăm si daca lăsăm aceste situații sa ne întunece sau nu mințile.

Dar destul cu introducerea stufoasă. Sa trecem la poveste.

Se făcea ca ieri am trecut sa-l iau pe Claudiu, cum e bunul obicei. Ma stiu paznicii de la el ca pe un cal breaz si-mi si zic deja daca a coborât sau nu din birou. Am ajuns la el inotand prin trafic, l-am cules si am plecat spre casă puțin ocolit, sa evităm aglomerația de pe Barbu Vacarescu. Am ales în schimb Calea Floreasca, care, chiar daca si dânsa e plină ochi de mașini, macar ai cum sa te strecori ca o umbra pe lângă bordură. E mai prietenoasă si la fel si asfaltul e mai bun, mai neciuruit. Bun pentru cursiera. Ajungem noi la semafor, ne încadram pe bandă, facem stânga, trecem mai departe pe Stefan cel Mare, nu inoportunam pe nimeni. (vezi.. acum imi cam dau seama de asta dupa cantitatea de claxoane, oameni care ies pe fereastra masinii, priviri aruncate pe sub ochelari si masini care vor sa te calce mai ceva ca pe un gandac). Mergem un semafor, doua, trei, la fel cu trafic dupa noi, bara la bara. Am redus si noi viteza evident, pentru ca la ora aceea gasesti tot felul de oameni prin masinile alea, cei mai multi deja un car de nervi dupa o zi lunga la serviciu, pe care o lungesc suplimentar cu statul in coada pe marile bulevarde pret de multe zeci de minute. Sau poate fac pipi si sunt nervosi. Ma rog, te-ai prins de idee. Ora 19:00 inseamna trafic abundent si lume isterica. Am mers noi asa catinel, pana la un moment dat, intr-o intersectie semaforizata, pe culoarea verde pentru noi. Devansam masinile oprite pe cele doua benzi din partea stanga, cand, la un moment dat, ce-mi vad ochii. Un individ cu numere provizorii de Vrancea, ce se gandeste el cu mintea lui de jumatate de pui de gaina de-o zi? Iti zic imediat.

Mai intai, cum am vazut eu lucrurile din spatele scenei. Claudiu in fata mea, eu usurel in spate. In stanga doua coloane de masini, in dreapta strada libera unde puteai sa faci dreapta (logic!) daca aveai nevoie, semafor verde (ca m-am uitat de doua ori). Intra Claudiu in intersectie si roata lui abia a depasit marginea din dreapta a trotuarului si a intrat in mijlocul intersectiei cand, o masina trage brusc dreapta de volan o data. Claudiu sesizeaza miscarea si da de ghidon si el dreapta, cu frana si toate cele. In timpul asta, masina se indreapta si mai face o data dreapta de volan brusc mai mai sa dea a doua oara peste Claudiu. Nici nu-mi dau seama daca l-a lovit sau nu, pentru ca totul a fost foarte aproape. Initial, am crezut ca individul a vrut sa faca dreapta si ca un berbec dintre multii altii, nu s-a uitat in oglinda si nici nu a semnalizat intentia. Doar ca dragii mei, apai nu a vrut sa faca dreapta. Doar i-a aratat el nitel lui Claudiu (dupa cum aveam sa realizam ulterior, cand l-am intrebat de sanatate) ca sa nu mai stea in bara lui. Gen "te-am invatat eu minte".

Evident ca ne-am oprit amandoi si ne-am dus la respectivul sa-i cerem socoteala, care individ, dupa ce in prealabil isi continuase drumul inainte nestingherit si fara sa traga macar pe dreapta sa vada daca l-a lovit sau nu pe Claudiu (pentru ca s-a dezechilibrat bine si noroc ca a declipsat in ultimul moment), cand am ajuns in dreptul lui, a deschis nonsalant geamul din dreapta, unde statea (probabil) prietena, nevasta, sora, amanta, whatever si a urmat un scurt sir de replici, printre care au fost transmise si nenumarate invitatii catre doamna mama a insului din automobil.

Nu s-au aprins flacari mai mari de atat si nici nimeni nu a patit nimic. Doar ca m-am speriat sincer, iar daca era vorba de un incepator in locul lui Claudiu, ei bine respectivul ar fi facut mai mult ca sigur cunostinta cu bunul asfalt seara trecuta.

Totusi, intrebarea care se ridica este... why?

Nu am sicanat pe nimeni, am pastrat o distanta decenta unde s-a putut, iar unde nu s-a putut am avut in permanenta grija sa nu atingem vreo masina, fie ea in coloana de pe stanga sau parcata pe dreapta (tinem prea mult la bicicletele din dotare si la propriile vieti) si nici nu a fost cazul sa nu acordam cuiva prioritatea necesara. La semafoare am stat, de mers incet am mers.

Deci.. de ce?

Imagine preluata de pe abstract.desktopnexus.com

Comentarii

  1. De ce ? Pentru ca el are o arma (masina) cu care va poate omara oricand , pe cand voi nu aveti nimic . Asta v-a aratat . Si ce este mai important : va poate omara fara sa pateasca nimic . Va primi condamnare cu suspendare pentru ca se presupune ca v-a terminat din greseala , desi in sinea lui a facut-o intentionat dar nu va recunoaste niciodata asta .

    RăspundețiȘtergere
  2. Atunci e bine . Pentru cei care citesc acest blog si inca mai cred ca a merge cu bicicleta la serviciu este ceva firesc ii avertizez ca acesta activitate - in aceasta tara - in momentul actual e ceva pe viata si pe moarte . Multi conducatori auto sunt complet iresponsabili si pleaca de acasa cu gandul sa omoare biciclisti sau motociclisti . Noroc ca inca suntem putini si in loc sa ne omoare pe noi se omoara intre ei . Dar si dintre noi cad multi . Pentru ca suntem o tara care inca nu pretuieste viata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca pleaca de acasa chiar cu gandul sa calce in dreapta si-n stanga, dar da, sunt foarte multi iresponsabili, cruzi, din cei care merg pe principiul lasa ca iti arat eu tie, saracule. Extraordinar de multi soferi nu stiu nici cele mai elementare reguli de circulatie, prioritati, semne, semafoare, nimic nimic. De cand am inceput sa merg mai mult in oras sunt oripilata de intunericul asta din mintile multora. Si aici am vorbit doar de soferi. Avem capitole separate si cuprinzatoare si pentru pietoni si pentru alti biciclisti. Ca nu mi-e rusine cu niciunul.
      Sunt de acord cu tine - nu stim sa pretuim viata, pe a noastra sau pe a celor din jur..

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!