Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Trecerea dintre ani ne-a prins la vreo șaptezeci de kilometri de București, într-un mic oraș pe nume Găești. Atestat documentar încă de acum mai bine de 500 de ani, mica așezare întemeiată cam pe timpul lui Radu cel Mare ne-a găzduit prietenos pentru 5 zile încheiate.
Îmi place să cred că fiecare loc are frumusețea lui și felul în care-ți arată această frumusețe depinde doar de tine și de cât de deschis ești în momentul respectiv. Pentru că da, poți să treci ca Vodă prin lobodă și să scapi din vedere tot felul de locuri și povești interesante.
*
Nu-ți trebuie mai mult de o oră să străbați orașul dintr-o parte în alta, și ca orice loc nou observi tot felul de elemente surprinzătoare care-ti atrag atenția. La vechimea pe care am aflat ulterior că o are Găeștiul, m-aș fi așteptat ca arhitectura urbei să fie ceva mai bogată, cu căsoaie mai estetice, pline de ornamentele vremurilor pe care le-a trăit. La prima vedere cel puțin, nu prea a fost cazul. Asta nu înseamnă că locurile frumoase au lipsit cu desăvârșire, ci doar că se ascundeau extrem de bine.

Luăm aici ca exemplu casa Ciubuc, fost sediu al primăriei, actualmente clădire părăsită, pentru că din exterior chiar pare nelocuită. Primăria s-a mutat un kilometru mai spre ieșirea din localitate într-un sediu nou construit și pare-mi-se ceva mai mare. Casa asta veche este monument istoric și a fost construită pe undeva pe la începutul secolului XX.
Mai avem parcul central, amenajat doar pe jumătate cu alei betonate și bănci pentru odihnă. Cealaltă jumătate este puțin mai sălbatică iar betonul mai mult lipsește. Loc bun de explorat. Sau de pescuit, dacă te iei după câțiva pasionați ai locului. Aici am găsit cel mai mare copac din zonă, suficient de bine crescut cât să nu-l putem cuprinde în brațe eu și Claudiu la un loc.
Seara parcul a fost luminat de puzderie de luminițe, că doar au fost și zilele de sărbătoare, iar ziua este destul de liber și numai bun pentru promenadă...
..sau pentru alergat și biciclit cum ne-am găsit și noi în ultima zi din 2017.
La intrarea în parc dinspre strada 13 Decembrie, tronează statuia lui Radu cel Mare. De pe vremea acestui domn al Țării Românești a fost făcută și prima mențiune documentară a orașului, adică undeva pe la 1498.
Pe una din lateralele aleii principale de acces poți să găsești zone de recreere cu fântâni arteziene (luminoase din ce spun ziarele locale) și tot felul de sculpturi...
...iar de cealaltă parte - locuri de joacă pentru copii, mari sau mici.
Chiar în mijlocul parcului tronează o clădire a cărei destinație oficială eu una nu am reușit să o găsesc. Nici la fața locului și nici pe net. Poate mă luminează cineva vreodată sau poate găsesc în mod miraculos un site obscur care să facă destăinuiri "pe surse". Neoficial, aparent e spațiu pentru evenimente.
Am mai întâlnit în cale un monument dedicat ostașilor din Găești căzuți la datorie în perioada 1916 - 1918. Este poziționat chiar vis-a-vis de parcul central, așa că dacă treci pe acolo n-ai cum să-l ratezi.

Dacă-ți vine a crede sau ba, ce a mai rămas din clădirea ce se vede în poză este chiar un monument istoric. Este voba de depozitul S.N.T.R. "Tutunul Românesc", clădire ridicată tot pe la începutul secolului XX.
Se găsesc pe întinsul orașului câteva clădiri de însemnătate istorică și dacă vrei musai să le găsești pe toate, Wikipedia te ajută cu tot ce ai nevoie - adresa exactă, ocazional poze, toate bine clasificate, cu tot cu codul de înscriere în Patrimoniul cultural național al României.
În cazul în care preferi spațiile verzi, ei bine Găești nu duce lipsă de parcuri. Pe lângă parcul central, găsești și parcul Copiilor, aflat la intersecția dintre Strada S. Cioculescu și Str. Liniștei.
Parcul nu se întinde pe o suprafață foarte mare. În locul acela a fost nu cu foarte mult timp în urmă o pădurice deasă și un teren viran. Acum sunt câteva alei care străbat parcul dintr-o parte în alta și un foișor încăpător de lemn pe malul lacului. Aici am avut grijă să facem puțină yoga de încălzire 😋.
Și un selfie de control.
Ce-mi place este că orașul are tot felul de alei secrete, micuțe și ascunse, printre curțile instituțiilor, scurtături între drumuri principale sau simple căi de acces pietonal către diverse destinații.
Evident că le-am explorat și ne-au dus în locuri neașteptate.

Mai jos este un detaliu asupra unei cladiri aflate în drumul nostru spre gară. Mi-au plăcut terasa și cei doi porumbei ce stăteau la geam în primul ochi rotund de sub streașină.
O altă clădire pe care eu o găsesc frumoasă (mai puțin acoperișul pe care l-aș fi văzut mai degrabă cu țiglă decât cu tablă) se găsește tot în apropiere de gară. Iar vecinii sunt extrem de curioși. Atât de curioși încât au ieșit val vârtej pe poartă cu ce aveau pe ei, să vadă cine face poze așa insistent și de ce.
Găsești locuri frumoase peste tot.
Totul este să le cauți suficient.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Buzau - Lopatari si retur