Prima saptamana

Nu are rost sa spun mai multe sau sa comentez despre ceea ce se intampla acum in jur. Au spus-o altii prea bine inaintea mea, inca o spun si fiecare interpreteaza cum considera mai bine ceea ce transmit autoritatile.
Tocmai a trecut prima saptamana de cand s-a declarat starea de urgenta in Romania. Cred ca este a doua stare de urgenta declarata in cursul vietii mele. Prima, daca nu ma insel, a fost pe vremea mineriadei daca imi aduc aminte corect. Poate ca o sa si caut informatia in negura istoriei, sa ma lamuresc. Doar ca fapt divers.
Lucrurile s-au schimbat dramatic fata de ceea ce fiecare dintre noi considera normal cu nu mai mult de o luna in urma. Organizarea lucrurilor, starea de tensiune, stirile alarmiste, incertitudinea cu privire la zilele urmatoare - toate incep sa devina noul normal. 
Oamenii incep sa reactioneze diferit, lucru care mi se pare intrucatva logic, pentru ca fiecare este diferit si face fata altfel stresului provocat de schimbare. Ceea ce este sigur este faptul ca toti trebuie sa ne adaptam, intr-un fel sau altul.
Cum bine exemplifica un desen vazut zilele trecute pe net, nu poti controla lucruri precum reactia celorlalti, ceea ce fac sau ceea ce spun, nu poti controla cat va dura aceasta situatie sau cantitatea de hartie igienica pe care o au in stoc magazinele. 😋 La cat au cumparat nebunii astia, cred ca ajungem din nou la tichetul de tramvai. Tineti bine de tichete!

Dar poti controla lucruri precum atitudinea ta in fata schimbarii, modul in care urmezi instructiunile statului sau lucrurile pe care le gasesti de facut, in timp ce te distantezi social de ceilalti.
Da, asta cu distantarea sociala este lucrul cel mai greu de facut. Dar distantarea sociala nu inseamna ca nu poti sa ii suni pe ceilalti. Sau sa joci un joc online, sa faceti un videocall, sa gasiti lucruri interesante de facut si de la distanta. 

In sfarsit.
Saptamana ce a trecut mi-am continuat intrucatva activitatea clasica, dar cu modificari majore.
  • ma spal pe maini aproape frenetic, astfel incat am impresia ca o sa se desprinda in bucati carnea de pe degete. Acum am o crema de maini care domneste linistita pe biroul meu. Nu pentru mult timp. O mananc!
  • biroul de la serviciu s-a mutat acasa. Cu totul - laptop, monitor. Internetul e bun. Telefonul e in priza.
  • am intrerup aproape complet utilizarea transportului in comun. L-am folosit doar la inceputul saptamanii cand a trebuit sa facem niste vizite veterinare
  • pastrez distanta fata de toti cei din jur.
Iar saptamana asta cred ca tocmai am reusit sa fac ultimele alergari si ultima tura cu bicicleta pe afara, pentru o buna bucata de timp.
Nu o sa ma plictisesc, pentru ca pasiuni am destule. Serviciul imi ridica la fileu tot felul de situatii deosebit de antrenante, care nu ma lasa sa cad in alene. Bestiile pufoase sunt la apel zi lumina. Si asa poate ca ma voi folosi de timpul castigat sa-mi pun ordine in aventuri.

Dar atat pentru momentul asta. Va las in compania primei saptamani in imagini.

Chiftel in prima zi dupa vizita la veterinar. El practica distantarea sociala 😋

Ghici ciuperca ce-i!

Una din alergarile matinale de saptamana trecuta a fost cu un soare minunat. Am facut cateva poze, asa ca a fost mai degraba o sesiune foto decat alergare.

Parcurile si strazile au fost pustii la orele acelea. M-am bucurat de linistea diminetii si soare.

La limita.

Aceeasi alergare. Ne-am intalnit pe una din insulele din IOR. Isi pregatea cuibul. Nici nu m-a bagat in seama :)

Explozie de culoare.

Daca nu reusesc sa-mi indeplinesc atributiile de serviciu, pot sa dau vina pe el?

Dimineata in alergare.

Dimineata din alt unghi de parc.

Si ochii imi erau inca bulbucati. E ok.. ochii bulbucati sunt ok.

Copacii erau plini de floare iar vantul care adia usor, desprindea petale si le imprastia in jur. O imagine calda si de savurat.

Caldura. :)

Am fost pe ciuperci intr-una din zile. Nu e bine sa lucrez din bucatarie, atat de aproape de frigider... 😳

Tot el nu ma lasa.. Lucreaza daca poti!

Mi-au inflorit plantele :)

Si inca una!

Am facut o minunata supa crema de legume cu crutoane. Lovely!

A zis cineva prajituri? Unde?

Era randul fetei.. 💖

Probabil ultima tura cu bicicleta pe afara pentru o buna bucata de timp.

Sunt multe poze din ziua asta. Copacii de aproape.

Imprejurimile.

Locul de popas, astfel incat sa nu interactionam cu altii.

Ne-a vizitat o familie de buburuze. Erau toate acolo. Cred ca si strabunicii si verii de gradul sapte.

Mi s-a parut dragut mesajul. "... a fost ridicata in momente cand lumea devenea din ce in ce mai putin ingaduitoare....". Poate ca da, poate ca nu.

Am crezut ca e Nu-ma-uita. Se pare ca e Veronica Persica. Same-same, but different :).

Da. M-am oprit peste tot unde am gasit un copac in floare. Da-ma in judecata!

Sau o margine de lac.

Am avut timp sa colorez intr-una din cartile mele de colorat. Am si multe..

Culoare.

Si am mai facut o colorata.

Sa ne revedem sanatosi! 😊🏃🚴

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima făcută

Poveste din tren