Weekendurile bune incep de vineri

Weekendurile bune incep de vineri. Nici nu e nevoie sa ai libera toata ziua, pentru ca multi dintre noi lucreaza in programul standard de la 9 la 18, cu mici pauze de respirat si deconectat mintile cat de cat, suficient cat sa nu o ia singure la sanatoasa pe campii. E suficient un strop de zambet, o privire calda, vibratie buna si momente pe care sa le furi si sa le pastrezi cu tine tot timpul. Pana la urma, astea iti dau energia sa mergi inainte.

Vineri

Vineri dimineata am inceput devreme. Foarte de dimineata! Sa fi fost ceasul vreo 5 si jumatate cand am coborat cu bicicleta in spate. Iti dai seama ca era probabil vreun 4 trecute fix cand am bulbucat ochii. Aveam pregatita o tura matinala, cu plecare de la Cora Pantelimon, cu trecere prin deja cunoscutele Cernica, Tanganu, Fundeni, Plataresti, Cucuieti, Progresu, Sohatu, Galbinasi si retur (si am impresia ca pe o portiune de traseu nu am mai fost), totul la viteza mica, molcoma, exact de incalzire pentru cele doua zile care se anuntau pline ochi de activitati (un 180 km prin Bulgaria sambata, poate un MTB sau alergare de recuperare duminica, in functie de cum se mai asezau lucrurile, mai ales ca erau anuntate ploi nesfarsite).

M-am bucurat teribil de primele raze ale soarelui. Imi dau tot timpul sentimentul acela de warm and fuzzy on the inside, chiar daca zilele acestea a tot fost warm and fuzzy, dar mai mult pe exterior. 

Timide la inceput, au inceput sa-si arate incet fata frumoasa de dupa copaci, cat sa imi mangaie privirea.

Exact dupa rasarit am plecat in tura. Companie grozava, vant usor cat sa te racoreasca si pe-aci ti-e drumul! Iar timpul curge repede cand razi si povestesti si la fel au zburat si orele mele de relaxare.


Regrupare acasa pentru lucru intens, ore care iarasi au zburat repede-repede, cat sa ma panichez ca nu am timp sa le fac pe toate si apoi a inceput pregatirea pentru sambata.

Sambata

Cu un rucsac cat mine in spate, adidasi in picioare si bicicleta in brate - asa coboram si sambata dimineata devreme scarile dintre etaje. Nici nu exista lift la ultimul etaj, drept pentru care fiecare iesire din casa se lasa cu sport extrem si gambe lucrate.

Era programata o tura de vreo 180km prin Bulgaria, la Razgrad aflat la cateva zeci de kilometri de Ruse, pe unde nu am pus piciorul pana acum. Dar se anunta ploaie. Si nu doar ploaie simpla, ci una cu furtuna insotita de cantitati mari de precipitatii pe mai toata ziua.

Am plecat pusi pe treaba si cu tonus bun si doar ce am iesit din Bucuresti si ne minunam de frumosii nori negri ce se zareau in departare, ca undeva pe la Adunatii Copaceni a inceput sa ploua, dar sanatos si consistent, ploaie buna de vara cu fulgere cat cuprinde, mai ales pe partea dinspre bulgari.

Dupa cateva consultari in grup, am ajuns la concluzia ca cel mai bine ne intoarcem. Nu avea niciun farmec o tura pornita pe ploaie torentiala, sa mergi cu dansa si probabil sa te si intorci cu ea. Unde mai pui ca fulgerele jucau un rol important. Am lasat norii negri si dupa o noua serie de consultari, am decis ca daca tot am plecat chititi pe treaba, hai sa facem o tura clasica de est, „usor, maxim 30”, cu plecare din Cernica si din nou clasicul Tanganu, Fundeni si asa mai departe.

Zis si facut.

Ajungem la locul de start de langa manastire, dam jos bicicletele si dupa cateva pregatiri purcedem pe traseu.

Ce sa zic! La finalul turei, media mea de viteza a fost pe undeva pe la 30.7km/h, adica cea mai ridicata dintr-o tura ever. Ceea ce inseamna ca s-a mers cu mai mult. Nu punem la socoteala si vantul care s-a gandit sa ne ajute pe intoarcere si sa bata din fata. Ca asa-i frumos!

Dar ce mandra am fost de mine! 😍

Duminica

Pai si ce varianta a ramas pentru duminica in afara de un nou trezit cu noaptea in cap si plecat pe coclaurile de pe digul din Vacaresti, pentru o portie sanatoasa de trail. M-am resimtit putin ce-i drept, o oboseala generala. Dar muschii s-au prezentat decent.


De data asta m-am batut cu distanta, caldura infernala, umezeala pana la cer si in general monstrii interiori care tind sa rasara ocazional la turele lungi si sa te mai intrebe de sanatate.



Au iesit alergati, mersi si inregistrati deopotriva vreo 18 km si putin, de care mi-s mandra ca i-am dus la bun sfarsit.


Si-am incalecat pe-o sa si cat de curand incep pregatirile pentru o noua zi si-o noua saptamana.

Oare mai fentam ploaia? I`ll work my magic on that! 😎


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima zi de primavara

I Amsterdam (1)