Trecerea dintre ani ne-a prins la vreo șaptezeci de kilometri de București, într-un mic oraș pe nume Găești. Atestat documentar încă de acum mai bine de 500 de ani, mica așezare întemeiată cam pe timpul lui Radu cel Mare ne-a găzduit prietenos pentru 5 zile încheiate. Îmi place să cred că fiecare loc are frumusețea lui și felul în care-ți arată această frumusețe depinde doar de tine și de cât de deschis ești în momentul respectiv. Pentru că da, poți să treci ca Vodă prin lobodă și să scapi din vedere tot felul de locuri și povești interesante. * Nu-ți trebuie mai mult de o oră să străbați orașul dintr-o parte în alta, și ca orice loc nou observi tot felul de elemente surprinzătoare care-ti atrag atenția. La vechimea pe care am aflat ulterior că o are Găeștiul, m-aș fi așteptat ca arhitectura urbei să fie ceva mai bogată, cu căsoaie mai estetice, pline de ornamentele vremurilor pe care le-a trăit. La prima vedere cel puțin, nu prea a fost cazul. Asta nu înseamnă că locurile f
Și iată-ne pentru a doua oară în Băile Tușnad! Dacă în urmă cu doi ani am fost nevoiți să ne abatem de la traseul prea lung și prea obositor pe care îl aveam pregătit pentru weekendul respectiv și am găsit pe ultima sută de metri o cazare în localitatea asta mică, de data asta am mers acolo pentru un maraton de alergare și câteva zile în plus pentru explorat împrejurimile. Am găsit un orășel foarte cochet și chiar dacă nu există viață de noapte ( nu că ne-ar pasiona în mod special, dar ca idee ), activitățile de peste zi îți mănâncă mai toate resursele, iar seara te găsește rupt de somn și în căutarea cât mai grabnică a unui pat bun. Similar cu Moieciu, ne-am hotărât să mergem spre Băile Tușnad pe biciclete. Ai ocazia să vezi mai multe locuri, te poți opri din cinci în cinci metri dacă-ți pui ambâțul și ieși mai bine și la bani. Plus că este timpul tău, petrecut prin activitatea care-ți place. Nu am plecat pe ele din București, cu toate că drumul nu e chiar așa de lung și se p
Cincizeci și cinci de kilometri de poveste, drum neprietenos, câte o oprire de respiro, hidratare și scurte dezmorțiri ale membrelor. Așa a fost traseul din weekend. Ruta Buzău - Lopătari este una destul de intens circulată și chiar dacă Consiliul Județean Buzău se laudă cu unul din locurile fruntașe în ceea ce privește asfaltările prin țară, iar planurile de reparații ale infrastructurii sunt anunțate anual cu surle și trâmbițe, crede-mă când îți spun că zona asta nu a mai văzut asfalt de foarte mult timp. Asfalt, nu asfalt bun. Cincizeci și cinci de kilometri de sită. În sfârșit. Este un traseu pentru care poți alege cu succes să folosești MTB-ul. Nu va fi deloc o alegere proastă, plus că ai numeroase zone în care poți face mici ocolișuri pentru peisaje de neuitat și obiective turistice interesante, cum e zona Chiliilor, Meledic, grunjul de sare și alte zone frumoase pe unde o betonieră nu prea a călcat de la facerea lumii încoace. Drumul neprietenos este com