Ca un om relativ normal ce sunt, in gandire si in fapte, ieri la ora 20:30 m-am decis sa renunt la serviciile medicale oferite de centrul medical Sanador. Sa nu credeti ca stateam linistita in fata televizorului si dintr-o data mi-a bufnit aceasta idee minunata. Nu. Departe de mine o asemenea instabilitate in gandire.
Dar sa va spun contextul.
In primul rand de ce am apelat in general la serviciile acestei clinici. Pai simplu. O multime de medici (din cabinete de stat/privat) mi-au confirmat faptul ca cei de la Sanador au un laborator foarte bun iar preturile sunt relativ ok. Nici prea prea, nici foarte foarte.
Medicii sunt si ei cotati bine, fiind atenti cu pacientii si informandu-i cu privire la proceduri sau la afectiunile pe care le poarta.
Ce m-a determinat sa iau hotararea de a renunta la ei, daca sunt atat de minunati? Pai aici e o mica mancare de peste.
Mi-am facut telefonic o programare pentru a face o analiza (nu sunt ipohondra, dar am ajuns la concluzia ca o data pe an est…
Momentul ăla când te trezești duminică dimineață, la cântatul cocoșilor.. um.. ceasului, stai pe spate cu pisica bine cocoțată pe umărul stâng și dai să te întorci să oprești mașinăria îngrozitoare care are cutezanța să te deranjeze din somnul dulce în așa zi frumoasă, și-ți dai seama că nu te poți mișca foarte bine. Îl ști? Eu abia ce am avut ocazia să mă bucur de el (ieri dimineață). Astfel de clipe îmi "șoptesc" că în curând îi voi spune "La revedere" "to my winter body" (corpului meu de iarnă) și "Bine ai venit sezon primăvară-vară"! :P
E senzația aia bună care-ți spune că ai făcut o grămadă de lucruri interesante în weekend, atât de interesante încât au lăsat semne fizice în structura musculaturii tale - o febra serioasă, dureri de tot felul, o sete continuă și o foame de lup nemâncat de o săptămână.
Dar să-ți spun despre ziua de sâmbătă!
Ne-am trezit cum trebuia, la 7 fix, exact când a sunat ceasul. La 9 era strângerea la Gara Obor, urmân…
A fost o experiență frumoasă și tura de la Nucșoara.
Eveniment la a patra ediție, noi abia la prima participare, nu de alta dar parcă tot timpul s-a găsit altceva de făcut în exact ziua cu pricina. Nu și anul ăsta.
Greu îmi pare ca în zi friguroasă de toamnă să te trezești cu găinile devreme, la patru dimineața, când până nici soarele nu a mijit încă pe cer, ce să mai vorbim de existența unui firav val de căldură cât să pună sângele în mișcare.
Adaugă la asta puține ore de somn peste noapte și o săptămână relativ plină de activități la serviciu și în viața personală. Cu toată morocăneala mea, adevărul este că am avut parte de o zi excelentă.
Când am ieșit pe ușă afară, vremea îmi ținea isonul (mai trebuia doar să tune și să fulgere). Ploaia începuse să-și facă timid simțită prezența din momentul în care m-am urcat pe șa în fața blocului. Cam tot pe atunci (sau poate puțin mai devreme în timp ce vorbeam cu Bogdan dacă ne vedem cu toții la Piața Muncii sau ba, să biciclim împreună) …