A doua saptamana

Da știu, știu, asta trebuia să apară pe luni-marți pentru săptămâna trecută, dar teoretic nu am trecut încă pragul celei de-a treia săptămâni de #lockdown, prin urmare mă încadrez cât de cât în "sfertul academic" al poveștii.

Pot spune cu mâna pe inimă că zilele trec de parcă nici n-ar fi, sfârâindu-le călcâiele ca după un sprint sănătos. Nu știu cum au alții timp să se plictisească. Eu n-am timp nici să respir mai adânc sau să merg molcomă acolo unde până și împăratul merge pe jos și stă cu orele, că joacă sudoku pe telefon până îi amorțesc picioarele. De împărat vă zic.. 😋

De când am intrat în perioada aceasta de glorie, care va rămâne cu siguranță în poveștile de istorie (rime!!........), am avut mult mai multă activitate la serviciu, chestiune de care nu mă plâng, sinceră să fiu. Ba chiar mă bucur masochistic pe interior, pentru că am încă un loc al meu unde să muncesc și care-mi aduce un venit bunuț, spre deosebire de foarte mulți alții care nu au acest noroc. Prin urmare - chestia cu munca multă - e de bine! Să tot fie! Ceea ce vă doresc și vouă!

Am scurtat timpul petrecut pe drum, o oră pe care o pierdeam în medie pe zi, cu deplasarea de acasă până la serviciu și înapoi. În zilele cestea, drumul de după serviciu se termină în doi pași pe canapeaua din sufragerie. Sau pe trainer. Sau tot prin birou (în bucătărie, unde mi-am stabilit  comandamentul central) făcând diverse chestiuni administrative, precum mâncarea sau spălatul vaselor. Băi băiatule! câte vase se strâng! Fir-ar să fie de treabă! Că spăl la ele de-mi ies ochii!!

Mâncarea a devenit o atracție a zilei. Petrec între două și trei momente de liniște relativă, în care îngurgitez cu poftă chestiile pe care le mai experimentez. Multe-mi ies. Unele nu. Dar cine se plânge! 😂

Am încercat și uite că mi-a și reușit, să-mi păstrez un program relativ asemănător cu ceea ce se întâmpla înainte. Că așa vorbim acum. Înainte și după. Am orele clasice de masă, am peste patru sesiuni de activitate sportivă pe săptămână. Am timp petrecut cu mine, în care fac ce-mi place. Mă mai uit pe la televizor să văd ce s-a întâmplat, dar cu program și doar să știu noutățile. Vorbesc la telefon. Citesc. Alerg mâțele sau mă joc cu șocâții. Fac administrative cât cuprinde (curăț căcăței după bestii dacă vrei să știi musai, că trăiesc și multe suflete în casa ceasta) și am și ceva timp de căscat ochii în gol, un fel de reset de după chestiunile presante de peste zi.

Dar vorba lungă-i sărăcia omului. Atât pentru momentul ăsta.
Îți las în schimb o serie de *instantanee distractive* de săptămâna trecută.

Ți-am zis că gătesc. Găteam și înainte, dar acum e nevoie să o fac mai des, nu de alta, dar toate mesele se iau acum la birou, 😁 iar săptămâna trecută am avut în meniu o minunățenie de rădăuțeană de să te lingi pe degete. Asta e tot ce se mai poate vedea din dânsa. S-a dus repede. Cea mai mare oala din casa asta!

Colegul de birou la început de program.

Colega de birou.

Colegul de birou în jurul prânzului, când scade glicemia.

Sincer? Una din cele mai bune investiții din ultima perioadă. Trainerul a fost pus serios în funcțiune și bagă kilometri serioși aproape în fiecare zi. Încă nu dă semne de oboseală. Se pune când miroase a ars..?  😨

Aplicația celor de la RGT Cycling e alături de noi de ceva timp, iar pe perioada pandemiei au dat acces liber tuturor jucătorilor la caracteristicile premium ale soluției. Nu putem decât să salutăm demersul lor din toată inima și să ne bucurăm cât de des se poate de traseele disponibile. Eu am început cu alea de plat. Nu de alta, dar nici n-am mai mers așa mult cu bicicleta în ultima perioadă. 😣

Mi-am găsit cărțile de colorat. Aproape pe toate. În același timp mi-am dat seama că am pierdut vreo șase carioci. După ce am scormonit toată casa, la propriu, am ajuns la concluzia că bag picioarele în ele carioci. Când o să găsesc ceva decent prin magazine,  o să le înlocuiesc. Până atunci însă - un koala poate fi și foarte colorat. Nu îl deranjează.

Echipamentul de birou. Oare câți dintre cei cu care am call-uri zilnice știu cu cine vorbesc pe partea ailaltă a ecranului? 😏

Colegul de birou e insistent. Și fotogenic.

Am făcut griș cu lapte, probabil ultima porție pentru o perioadă de timp și asta până când voi reuși să găsesc în magazine un afurisit de pachet nou. Ultimele două sau trei sesiuni de cumpărături s-au soldat fără achiziția unui pachet înlocuitor, toate rafturile de mălai, făină și griș fiind golite pe de-a întregul de produse.
Cum să mă lase fără griș? Păi și eu cum mai fac griș cu lapte?..  ultima porție a mers de minune cu puțină dulceață de trandafiri pe deasupra.😁

Am găsit caleidoscopul!! Stai fără grijă că l-am pus bine din nou. Aveam și o prismă. Cine știe pe unde zace și aia. 😵

L-am zărit acolo. Stătea singur într-un colț, prăfuit și nebăgat în seamă.
Asta se întâmpla acum mai bine de vreo cinci sau poate chiar șase zile. În prezent a ramas doar povestea lui și umblă vorba că au fost niște gogoșari extraordinari, umpluți cu varză și morcov ras, cu capac de roșie, totul murat bine, alături de clasicele bucățele de hrean. Câteodată borcanele de murături sunt mult prea mici pentru binele lor.

Am ieșit la cumpărături într-una din seri. Nu mai știu în care, timpul, ziua săptămânii sau ordinea lor sunt informații nu tocmai relevante pentru mine în perioada asta.

Din aceeasi sesiune de cumpărături. E ok să te joci.

Eu v-am zis că gătesc, voi nu mă credeți! Batman! Batman!
Asta a fost într-una din zilele în care m-am supărat pe niște pișcoți pe care îi aveam prin dulap, i-am amețit bine însiropându-i cu niște rom Stroh care se găsea cuminte pe balcon, am aruncat fructe de pădure congelate pe deasupra și apoi am acoperit totul cu un strat consistent de cremă de cremșnit, făcută repejor din ouă și lapte. Ce să zic, sunt unele lucruri care nu sunt niciodată suficiente..

Mi-am luat penar. Așa poate nu-mi mai pierd creioanele și cariocile. Finally!
(și nici nu mai pictez cuverturile și cearceafurile de pat..)

Bune și cărțile de colorat la ceva. Deocamdată am început-o pe cea cu animale. Mai am ceva până termin...

În weekend a fost ziua de mișcare pe afară. Duminică. Face bine la sinusuri și la moral. Plus că ajută și la menținerea greutății. Mai ales la asta.
Tocmai se închiseseră parcurile, așa că m-am îndreptat spre IOR cu declarația pe telefon și mi-am urmat un traseu mai vechi pe exteriorul parcului. Am aruncat din când în când și câte o privire spre dânsul. Îmi e nițel dor de afară.
De acasă, în jurul parcului și iar înapoi acasă, cred că m-am întâlnit cu maxim cinci oameni și ăia buimaci, proaspăt căzuți din pat, cu ochii bulbucați de somn. Bine, era și foarte de dimineață pentru un weekend..

Deci!! Am făcut o grozăvie de ciorbă de legume!!
Aveam diverse lucruri prin cămara de pe balcon, dar nimic consistent. Nimic din care să poți face ceva ca lumea - o tocăniță sau o mâncare de fasole verde sau te mai miri ce. M-am supărat pe dânsele și ca să nu moară înainte de vreme și să irosesc mâncare aiurea, le-am pregătit și le-am vărsat pe toate într-o ciorbă gustoasă rău. Morcovi, cartofi, sfeclă roșie, dovlecel, ceapă, fasole verde, toate acompaniate de pătrunjel sănătos - și-au făcut loc rapid spre inima mea, alaturi de o "iuțeală" acră pe care o am de la Mamaie.

Atât pentru săptămâna doi. Sunt deja la zi. 😁
Imediat urmează săptămâna trei.
Iar până atunci, să auzim numai de bine.