Canionul Emen si cascada Momin Skok


Drumul prin canionul Emen până la cascada Momin Skok este foarte prietenos cu drumețul de ocazie. Cărarea merge agale mai mult pe curbă de nivel, este ușor denivelată, iar cale de aproape un kilometru și jumătate îți prezintă în toată splendoarea sa canionul Emen.
Poteca poate fi parcursă cu aproape orice tip de încălțăminte și echipament. Asta nu înseamnă că este în regulă să te prezinți la fața locului cu papuci de plajă sau sandale și geantă de umăr. Cu toate că pe ultima am întânit-o prezentă pe traseu. De două ori în aceeași zi. 😐 Mare ți-e grădina!

Te strecori ușor pe marginile abrupte, iar peretele de stâncă și hăul ce se cască ocazional în dreapta ta îți fură adeseori privirea și te îmbie la contemplare.

Traseul are o lungime de nu mai mult, nici mai puțin de trei kilometri și jumătate, iar întoarcerea se face aproximativ pe aceeași rută, cu o mică variație de câteva sute de metri.

Cu puțin înainte de jumătatea traseului întâlnești și singura porțiune cu diferență de nivel notabilă. Este vorba de o coborâre bruscă, prin padure, cale de vreo câteva zeci de metri. Se vede cu ochiul liber că la un moment dat au fost scări de pământ amenajate, dar trecerea timpului, numărul din ce în ce mai ridicat de turiști și acțiunea fenomenelor meteo și-au spus punctul de vedere. Pe vreme uscată locul nu îți ridica probleme. După ploaie în schimb e posibil să aluneci sănătos sau chiar sa te duci la vale de-a berbeleacul, până dai de plat. Este unul din locurile unde încălțămintea adecvată te scutește sau nu de un chin inutil. Și cum acesta este mai degrabă un traseu de plimbare cu tot familionul, cu cățel și cu purcel, de ce sa te chinui aiurea când poți să savurezi frumusețea salbatică a locului.

Întreaga zonă a canionului Emen a fost declarată rezervație naturală încă din 1980, ceea ce înseamnă că accesul vehiculelor motorizate precum și exploatarea forestieră sunt interzise (YES!) pe un areal de vreo 25.5 hectare în jurul acestui monument al naturii. 
Zona cascadei Momin Skok este tot parc natural și se suprapune parțial cu cea a canionului Emen. 
Cu cei aproximativ 10 metri de cădere de apă, cascada Momin Skok ("fata care sare" - referire directă la trecutul zbuciumat al Bulgariei, din vremea în care mai toată partea aceasta de lume era ocupată de otomani, iar fetele de măritat preferau să se sinucidă decât să devină soțiile turcilor) marchează jumatatea traseului despre care îți zic, iar sosirea aici în zilele caniculare este sărbătorită cu o baie cinstită în lăcușorul format la piciorul cascadei, cu apă rece gheață, de face să se strângă pielea pe tine. Numai bună de răcorit!




Traseul are frumusețea lui. Nu se compara cu canioanele noastre arhicunoscute - 7 scări sau Valea lui Stan, nici ca grad de dificultate și nici ca distanță. Gândește-te că din punct de vedere al gradului de dificultate, drumeția la Emen este traseu de plimbare, întrucât nici distanța și nici zonele ceva mai "tehnice" nu pun mare presiune pe drumeț. Chiar și așa, zona este foarte frumoasă și merită să îi aloci puțin din timpul tău pentru a-i face o vizită. 

Iar vara, să nu care cumva să uiți acasă sprayul de țânțari! Să nu spui că nu ți-am zis!
#NicioZiFaraMiscare

Traseul drumeției îl găsești aici.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur