Cascada Kaya Bunar și canionul Hotnista

Revenirea la cascada Kaya Bunar și canionul Hotnista este întotdeauna o plăcere. Să fi fost a doua sau poate chiar a treia noastră vizită în zona carstică din imediata apropiere a frumosului Veliko Tarnovo, la 180 de kilometri de casa noastră, în curte la vecinii bulgari.
De fiecare dată ne-am nimerit cu cate un grup mare și după cum probabil bine ți-ai dat seama de-a lungul timpului - cu cât mai mulți în plimbare, cu atât este mai amuzantă experiența. Nu de alta, dar râsetele și comentariile răutăcioase la adresa unuia sau altuia dintre colegi fac parte din deliciul excursiei.

Tot traseul nu depășește un kilometru și încă vreo două sute de metri, plecând din exact locul amenajat pentru parcare, de unde se vede și cascada și până când te întorci vesel înapoi, că uite că ai făcut-o și pe asta.

Kaya Bunar este recunoscută pentru apele sale de un turcoaz fantastic, excepție a făcut sâmbăta asta când apele de obicei limpezi și colorate minunat, au fost mâloase și tulburi, din pricina ploilor abundente căzute în ultima perioadă.

Traseul pornește cuminte chiar de la baza cascadei, iar urcarea începe brusc, pe treptele încropite din lemne, butuci sau direct săpate sau formate în peretele de stâncă. Nu e nevoie să te grăbești și chiar daca ai vrea, nu prea ai pe unde să te duci înainte. Mai tot drumul este un single trail pitoresc, făcut parcă special să te facă să te oprești la tot locul pentru poze și căscat gura.

Dacă ajungi în zonă, ai grija să ai încălțăminte adecvată. Nu sandale, nu teniși. Ceva de trail, drumeție sau chiar bocanci ajută. Nu de alta, dar daca ai norocul să nimerești aici după o zi cu ploaie, cum am fost noi, atunci posibilitatea să aluneci pe treptele de lemn sau stâncile de pe drum e destul de mare.


Da, sunt multe scări din lemn.
Da, multe se bâțâie.
Da, sunt montate, sau mai bine zis sprijinite, și balustrade care să îți ofere impresia de protecție, dar și acestea au început să lipsească cu desăvârșire prin unele locuri.
Da, lemnul este putred.
Dar locul frumos te face să uiți de tot. Plus că să îi vezi pe ceilalți cum li se clatină gladiolele, se chinuie să facă un pas mai mare sau să urce pe o scară mai îngustă, te face sa chicotesti de fiecare dată. Bine, râde ciob de oală spartă, cunoscut fiind faptul că înălțimile nu mi-s prietene. Dar e vorba aceea că ma uit în jur și prind curaj. 😋

Pas după pas, urci și cobori încontinuu scări și bucăți de stâncă, fără pic de loc drept până aproape de final.
Dar priveliștea este grozavă.
La fel de grozave sunt și tufele țepoase de pe margine, din ultima parte a urcării, chiar înainte de vârf. Își lasă cu siguranță amprenta pe pielea ta, cu o zgârietură sau două (sau cu un agățat de tricou preferat), ca să nu ajungi acasă chiar întreg și nevătămat, să zică gura lumii că nici n-ai fost în excursie.
Loc frumos ce merită vizitat la sfârșit de săptămână, sau inclus în traseul tău de vacanță.
#NiciUnWeekendAcasa


Traseul drumeției îl găsești aici.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur