Saru`mana

Mamaie și Tataie s-au mutat recent în cartier la mine, într-un bloc situat la o sută – o sută cincizeci de metri de blocul unde stau. Sunt super aproape, au acces la tot ce au nevoie, plus că familia îi poate vizita ori de câte ori poftește, fără să trebuiască să străbată aproape două sute de kilometri dus și încă vreo două sute întors pentru a face acest lucru. Ceea ce e super.

Dacă tot s-au mutat cu tot calabalâcul, cu cățel și purcel, ei fiind în vârstă, îi ajutăm și cu cumpărăturile mai grele, alea de trebuie făcute în supermarket și nu la magazinul din colț pentru prețuri decente. Și uite așa m-am găsit eu în bună zi de sâmbătă. După o incursiune la magazinul local, am pregătit rucsacul cu cele trebuincioase și am plecat spre dânșii.

Aveam o zi productivă. M-am trezit cu mult chef de dimineață, pregătită să rup norii cu curățenia prin casă, cu cumpărăturile și în general cu toate treburile administrative pe care le face omul pe lângă casa lui.

Eram deci în formă. Prin urmare, m-am îmbrăcat casual și vesel, cu un pulovăraș subțire ușor lărguț, niște blugi albaștri mișto și o pereche de adidași ultra-colorați în picioare. Părul stătea strâns neglijent într-o „ceva” pe la mijlocul capului. Ce mai! Radiam de chef de treabă și încredere în mine.

Am ajuns foarte repede la blocul lui mamaie și după ce m-am bătut cu ușa din spatele blocului care se deschide invers de cum ar trebui să se deschidă o ușă, ajung în fața liftului. Aveam o tonă de cumpărături în spate așa că scările ieșeau din discuție.

Aștept eu frumos să coboare liftul, pentru că părea să fie cineva într-însul, mă mai uit pe telefon să treacă timpul, în sfârșit, ajunge. El liftul. Deschid ușa. Dinăuntru coboară un tip. Mid-twenties, cu părul lung prins cumva în coadă, ceva facial hair, rokeraș așa, înalt și bine făcut.

Salut!” Îi zic eu cu încredere.
Saru'mâna!” îmi zice el și trece grăbit mai departe pe lângă Oana rămasă fixând cu privirea oglinda din cabina liftului.

Mi-am înecat amarul într-un long run în IOR. Dar nici ăla n-a ieșit cât trebuia, că mi-a murit ceasul.

Of viață!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Bike 2 work

Gerar - povestea cursei de 10k