Campionatul Balcanic de Duatlon Brasov - 13 aprilie 2014

Si iata a venit si Pastele, pe care l-am sarbatorit cum se poate mai ne-traditional :). Dar pana sa-ti povestesc cum a fost a doua zi de sarbatoare pascala pentru mine (timp in care o sa mai exorcizez niste poze din cuprinsul zilei), derulez putin timpul in urma cu o saptamana si cateva zile, mai exact pana pe 13 aprilie, cand s-a desfasurat in Brasov - Campionatul Balcanic de Duatlon.

In ciuda datei din calendar (un minunat, mirific, ubicuu si concupiscent 13), ziua a inceput chiar bine. Tin minte ca toate s-au scurs unele dupa altele in exact modalitatea pe care mi-o propusesem cu o seara inainte, astfel incat sa am timp suficient sa-mi duc la indeplinire ritualurile de dimineata.

Mentionez ca am facut ochi odata cu mijirea zorilor, pe la un neprietenos 5 jumate dimineata, iar pe la un 6 plapand am inceput sa dau wake-up calls :)

Racoarea nu se spulberase inca din aerul matinal astfel incat am putut sa-mi las amprenta pe geamul masinii care avea sa ma poarte spre concurs.

Pe drum am prins in poza (picture it or it didnt happen :)).. ) si primul curcubeu al anului, puternic conturat si colorat, bucatica de cer deasupra muntilor. Bine, in poza nu se vede el foarte bine, dar crede-ma pe cuvant ca era tare chipes in realitate :).

Am ajuns foarte bine in Brasov - traficul subtire de duminica dimineata -  si ne-am ridicat repede pachetele de concurs. Numar, cip, etichete pentru casca si bicla, un intaritor pentru concurs si multe pliante.

Asa de dimineata, nici Brasovul nu se trezise inca. Magazine inchise, oameni molcomi si un cer morocanos. Dar cu cat ziua crestea, cu atat si soarele parca bulbuca ochii mai tare (suficient cat sa ma bronzeze din nou pe fata, astfel ca la sfarsitul zilei, cand m-am privit in oglinda, sa am in obraji o noua nuanta de rosu sanatos)

Startul s-a dat mai tarziu, in comparatie cu alte concursuri de acelasi gen - pe la un 12 - 13 daca mai tin eu minte bine. Si iata-ne pe toti amatorii ghemuiti la pornire, unii in altii, gata sa ne intrecem fortele.



Am luat startul in tromba iar dupa prima tura a trebuit sa ma asez cuminte pe o banca si sa las starea de rau care ma cuprinsese sa plece frumos mai departe unde avea treaba. Cat mi-a luat sa-mi revin? pai suficient cat toti ceilalti sa reuseasca sa faca o tura in plus fata de mine. Adica destul de mult.
La un moment dat, din timpul petrecut pe banca aia si in plinatatea raului ce ma cuprinsese, am avut un gand subtire de abandon, dar crede-ma cand iti spun ca in exact secunda urmatoare l-am sters din mintea mea. Nu exista abandon cat timp nu sunt accidentata sau nu imi pateste bicicleta ceva ne-reparabil. Prin urmare am luat o gura de apa, mi-am facut curaj si dusa am fost pe traseul de alergare.
Si nu m-am lasat. Am inceput sa depasesc ce se mai putea, pe toti cei care nu terminasera tura de alergat.

Incantarea din secundele imediat urmatoare urnirii de pe banca ce m-a suportat pentru tura de pauza se putea citi fara probleme pe chipul meu. Poate un indiciu graitor era si o usoara culoare albicioasa ce ma urmarea. Daca nu m-am descompus pana acum, sa-i dam inainte zic.

Intre timp, altii erau in plina forma si avant sportiv, cu scopul bine conturat in minte (de a-si bate propriul record), fara sa se lase distrasi de toate cele ce se intamplau imprejur - fotografi cat cuprinde, pietoni dezordonati, copii scapati de sub control si multe alte detalii nesemnificative. Cand vrei ceva cu adevarat, apai te duci sa-l iei!

Am reusit sa recuperez putin din ceea ce pierdusem stand pe banca tura aia, dar nimic spectaculos. Cu toatea astea am fost multumita de mine, ca dupa fiecare concurs la care imi imbunatatesc din ce in ce mai mult performantele.

Si ce merge sa faci dupa un efort sustinut unde ai dat tot ce e mai bun din tine? Sa te duci la MC :) si sa te bucuri, ca mine, de o portie gustoasa de McNuggets cu cea mai mare portie de cartofi prajiti si varianta large a paharului cu suc de mere. Nu chiar cea mai sanatoasa mancare, dar din cand in cand merge sa calci si in strachini. Iar cartofii aia prajiti sunt ataaaaat de buuuuunniii :))

Drumul de intoarcere a fost plin de soare, de povesti si rememorarea evenimentelor traite :) Si poze. Multe poze bineinteles. Cu cerul..
cu medalia noua de pus la colectie si cu mandria ca am mai imbunatatit din timpul pe care il scot la duatloane (ca idee, la concursul asta am scos un timp rezonabil, de 1:25:42, in conditiile in care am stat nitel pe banca aia in parc sa-mi revin. La duatlonul precedent, la Campionatul National de Duatlon, am scos pe aceleasi distante 5/20/2.5, un timp de 1:28:54, ceea ce inseamna 3 minute castigate de care sunt foarte multumita :) iar urmatorul duatlon ma va prinde dezlantuita :D),

cu ochelarii pe nas si privirea la drumul neobisnuit de liber pana acasa :)

Daca am aventuri noi la orizont? Bineinteles. :)
Sper in fiecare zi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur