Campionatul National de Duatlon - 30 martie 2014

Multe lucruri s-au mai intamplat de cand nu am mai asternut eu niscaiva povesti pe aici. Am facut vreo doua ture mai lungi cu bicla, am cunoscut multi oameni frumosi si veseli si am participat la o minunatie de concurs chiar in buricul Bucurestilor si despre toate astea musai trebuie sa iti povestesc. Dar o sa incep cu Duatlonul de ieri. :)

Mai inainte de toate, trebuie sa-ti zic pe unde ma doare. Cam peste tot in afara de gambe si degetele mici de la picioare. Nu este o durere din aia crunta de care mai experimentez eu cand trag foarte mult de mine dar este o chestiune usor apasatoare care imi va strica Karma (nu cred in cacofonii! nu cred in cacofonii! nu cred in cacofonii!!) pe ziua de azi dar care se va face de mult uitata maine.
Acum ca am lamurit acest aspect, trebuie sa mentionez ca m-am si bronzat. Pe fata evident!!! Fruntea, nasu-mi si obrajii au capatat de ieri dupa amiaza o puternica nuanta de rosu-aramiu. Chiar ma miram eu naiva, uitandu-ma in oglinda, de unde atata sanatate sa-mi plezneasca in obraji si alta nu. Ei iaca era doar soarele. Macar nu am capatat inca manecute.
:|

Stai sa verific!!
Nu, nu am capatat. :D

Ca am reglementat si asta, sa-mi incep totusi povestirea cu prima ora a diminetii, cum ii sade bine oricarei povestiri sa inceapa, cand canta cocosul si se crapa de ziua.
In noaptea de 29 spre 30 s-a dat ceasul cu o ora inainte. Si eu ca o persoana atenta ce sunt la detalii de genul acesta si nevrand sa-mi fac singura o surpriza sa ajung prea tarziu la concurs, am zis sa-mi dau din proprie initiativa telefonul cu o ora mai tarziu, fara sa iau in considerare faptul ca poate telefonul se va calibra SINGUR!! multumita tehnologiei care pluteste in aer de vreo 20 de ani incoace! Astfel incat ora de 7:10 pe care mi-o setasem ca termen limita de trezit dimineata, a devenit subit un 6:10. Traznete, fulgere si spumele marii ce aveam eu cand am realizat situatia, dar ce poti sa faci la o astfel de ora matinala cand oricum ai dormit putin, prost si te-ai trezit si devreme? Sa te culci inapoi si sa te trezesti 50 de minute mai incolo, mai obosit decat te-ai dus la culcare. Evident..
In sfarsit! M-am trezit chiauna, noroc ca imi pregatisem echipamentul si tot ce mai aveam nevoie de cu seara, ca altfel nu mai ajungeam eu nicaieri. M-am rostogolit prin casa, facand de mai multe ori acelasi drum, m-am palpitat, agitat si obosit inainte sa ies din bloc. Cu toate astea, la 8 fix inchideam usa cu cheia, fericita ca mi-am respectat programul.

Aerul de primavara trecea racoros si fericit prin bluza mea de sport, facandu-ma sa ma intreb de ce (DE CE??!) nu am pus haine ca lumea pe mine! Ca sa fac eu pe viteaza. D-AIA!!
Am luat-o frumos printre blocuri, am taiat intersectia de la Brancoveanu, bineinteles cu respectarea culorii de la semafor unde am asteptat cuminte sa se schimbe intr-un verde binevoitor si am intrat in Tineretului cu viteza. FRIG! FRIG de crapau pietrele, poate si pentru ca nu dormisem suficient in noaptea precedenta si pentru ca aveam 2 foi de ceapa pe mine. Am hotarat, constransa de imprejurari si nu din vointa proprie, sa bag niscaiva viteza sa mi se mai dezmorteasca muschii. Am trecut astfel ca vantul si ca gandul pe langa o gramada de alergatori, mirandu-ma in sinea mea de motivul ce i-a manat pe toti afara chiar in dimineata asta, atat de multi si peste tot, puzderie insirati prin parc. Mi-am dat seama imediat ca tot in ziua asta se tinea si Crosul Padurii in Tineretului. Le-am zambit catorva, m-am strecurat printre ei in zona fantanilor, avand grija sa nu ma spanzur singura de sforile care erau legate dintr-o parte in alta pe traseu, la nivelul capului si care trebuiau sa tina diversele bannere postate pe caldaram si am spulberat porumbeii de la intrarea in parc. Actiunea cu porumbeii? Priceless :) (niciun porumbel nu a fost ranit in timpul reprezentatiei).
Nu stiu cum am ajuns la Timpuri Noi pentru ca apoi sa fac stanga spre Biblioteca Nationala. Drumul il mai tin minte vag dar stiu ca ma gandeam la ale mele.

Am ajuns intr-un final in parcarea din dreapta Bibliotecii, unde erau standurile si corturile pentru ridicarea pachetelor de concurs. Am dat o tura pana in capat si inapoi, cu gandul ca poate o sa gasesc pe cineva cunoscut. Nimeni.
M-am mai invartit putin si m-am dus sa-mi ridic pachetul ce purta numele meu, macar sa fii venit cu folos de la ora asta matinala - un numar cu elastic, o doza de Red Bull si un baton energizant, pliante si diverse materiale informative.
Siii au inceput sa-si faca aparitia! Intai Bogdan molcom, Ana si Mircea plini de energie, Ana si Roxana, Victor, multi de tot, frumosi si veseli :D

Iar cum profesionistilor le sta bine cu incalzitul si amatorilor cu cascatul ochilor in soare, au inceput sa curga si puzderie de poze, in ipostaze care mai de care :)


Sedinta tehnica a fost prezentata de un tip extrem de nostim pe care cred ca l-as fi ascultat vorbind despre orice. Ne-a detaliat aspectele cheie ale cursei si ne-a intiparit in memorie numarul de ture pentru fiecare proba - 4 - 3 - 2. 4 ture de alergare, 3 de bicicleta si inca 2 de alergare. Nimic mai simplu ai spune, dar cand esti in focurile efortului, cel putin in cazul meu, parca imi ia D-zeu mintile.

pOof!!

Si a inceput si momentul cursei. Ne-am bulucit toti la start, cate suflete eram in parcarea respectiva, ne-am indesat bine de tot sa avem de unde tasni mai apoi dupa fluierul de inceput.
Si s-a dat startul.

Prima proba - alergarea
Am avut parte de ceva avant pionieresc in prima tura de alergare - 5:54 min/km ceea ce pentru mine este foarte bine. De felul meu alerg cu 6:20 - 6:40, cat de cat constant, dar iata ca mereu conditiile de concurs te impulsioneaza si te obliga oarecum sa-ti depasesti limitele. Limite care s-au simtit la scurt timp, dar o sa ajungem si acolo.
Am incercat pe traseu sa mentin o viteza constanta si mai mare fata de cea cu care eram eu obisnuita. Nu mi-a iesit foarte bine. Dupa prima tura, incepusem sa-mi pun intrebarea pe care o am pe buze la fiecare concurs. De ce m-am bagat aici?? Nu-ti fa griji cititorule, asta ma intreb eu pe mine de vreo 3 ani de cand am inceput sa prind gustul miscarii. Nu o sa ma las si nici nu o sa ma lecuiesc de trebi din astea..

A doua tura a venit cu viteza mea standard, de plina forma - 6:20. Incepusem sa suflu usor, inca am probleme in a-mi regla respiratia dar o sa reglementez eu si situatia asta.
Cei de la punctele de alimentare (2 pe bucla de alergare) erau in mare forma - cu mainile intinse si pahare cu apa si isostar, cat sa reach out and grab! Nu am baut apa pe prima proba, nu prea am simtit nevoia.

A treia tura am facut deja un aproape rotund 6:39. Cu fiecare bucla, timpul meu crestea vazand cu ochii in loc sa ramana si el constant cum i se potriveste unei persoane care face si niscaiva miscare si nu numai sta cu telecomanda in mana.

Ultima tura inainte de bicicleta - 6:43. In loc sa bag si eu un sprint mic sa ma grabesc sa ajung la standuri, eu tot incetineam. Sa nu te umplii de nervi acum cand stai sa analizezi situatia? Ba asa un pic da.

Partea buna a lucrurilor este ca la fel ca la fiecare concurs, am avut parte de o gramada de poze :)


A doua proba - bicla
Pe concursul asta mi-a parut rau ca nu am bicicleta de sosea. Toti zburau pe langa mine cu viteza hiperluminica iar eu lopatam parca tot pe loc, cu toate ca imi simteam muschii incordati si tari.. rigizi. Am fost cu mountainbike-ul si nu cu cauciucuri de sosea cum ai putea crede, ci chiar cu cele cu care ma catar pe drumuri forestiere si paduri minunate. Nu-ti zic cum se simte.
Parca ma intepenisem intr-un singur loc, prinsesem radacini de asfalt.

Dar m-am simtit bine cand am depasit si eu vreo cativa cursieristi :)

Poza asta e facuta in zona de tranzitie cand nu mai nimeream sa imi pun casca mai repede si ciubotele in picioare.

M-am descalcit pana la urma si am plecat repede cu bicla

Pentru ca aici sa ma infatisez destul de pusa pe harta asa, gata sa ma iau la bataie. ia! care aveti ceva de comentat :))

 In plina viteza. :) Ma gandesc cum s-ar fi simtit coborarea asta daca eram cu o rutiera.. Cred ca deraiam..

A se observa poza cu genunchiul :))  (cine are, are..)

De ce sa ma uit si eu la camera? Cand pot sa ma uit de exemplu la firul de praf ce se asternuse pe cadrul biclei. "Uite un fir de praf. Este un fir de praf prezentabil.."
Ranjila. :P

A treia proba - alergat
Am lasat bicicleta in rastel si am dat sa-mi schimb incaltamintea. Nu-ti spun ca degetele parca nu ma mai ajutau. De scos am scos eu cumva pantofii de bicicleta, dar sa-mi leg adidasii de alergare a fost cu totul o alta mancare de peste.Cred ca mi-a luat un minut cel putin :|
Sa nu mentionez ca nu mai stiam sa merg, dar sa alerg! Cu toatea astea am luat-o incet, incet pana am prins o oarecare viteza de croaziera - 6:43 pe prima tura si 6:59 pe a doua tura. Nu foarte rau as putea spune, avand in vedere ca veneam dupa 5 km alergati si inca 20 de bicla.

Eram deja molcoma. Nu prea imi mai trebuiau multe lucruri. Numai sa ajung la final si sa stau putin. Nu mult, doar putin, pana sa-mi reintru in starea de hiperactivitate. Sau sa cad lata de oboseala. Sau sa devin usor apatica :)) Sau sa prind de maneca una din cele cateva sute de stari care ma traverseaza zilnic :)


In final, nu mi-au mai trebuit decat un zambet

 si asezarea pe prima bordura iesita in cale pentru relaxare.

Portia de paste ce a urmat, apa din belsug, merisoarele, migdalele, grisinele si toate celelalte bunatati ce s-au mai perindat pe la pasta party, alaturi de statul la soare pe iarba, medalia de finisher, compania,

Si cerul albastru, toate au contribuit in final la starea mea de bine.

And the feeling?
:)


preety proud!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri