[NY] Grand Central Station.. pe viu
Daca imi spuneai acum jumatate de an ca in cateva luni o sa ma plimb in persoana prin New York, sa vizitez, sa aud, sa simt si sa traiesc in acest oras, te trimiteam, fara probleme, la plimbare.
Ei, iata ca viata mi-a rezervat, ca de obicei, o surpriza si aceasta a fost sa petrec vreo 10 zile in orasul care nu doarme niciodata. Literalmente..
Dar sa-ti zic intai despre primul obiectiv vizitat, pe care il pusesem pe un "to do list" gigantic, cu vreo doua saptamani in urma.
Grand Central Station (acelasi cu Grand Central Terminal, doua denumiri pentru aceeasi dracovenie), este cea mai mare statie de tren din lume, daca ne luam dupa numarul de platforme si anume 44, cu 67 de cai de transport, situate pe 2 nivele, ambele sub nivelul solului, dintre care 41 de linii pe nivelul superior si 26 linii pe cel inferior (asta este de la Wikipedia stiinta, nu m-am nascut eu invatata.. Poate doar un pic :P ). Terminalul acopera aproximativ 19 ha, fiind cotat in 2011 de catre revista Travel & Leisure ca fiind numarul 5 cel mai vizitat obiectiv turistic al lumii, cu un total ce depaseste 21.600.000 vizitatori anual. Si asta este mult. Adica un pic peste numarul total de locuitori ai Romaniei. De fapt, cum se va putea vedea si in cateva din pozele de mai jos, aglomeratia este la ea acasa. Plus o forfota si o rumoare continua de nu te intelegi cu omul de la 10 cm de tine.
Intr-adevar pe de-o parte sunt localnicii, care folosesc statia pentru a ajunge unde ii poarta treburile si picioarele, zilnic, in jur de 500.000 oameni aparent, iar pe cealalta parte sunt sutele de gura casca, cum am fost si noi, care ii incurca pe primii, evident. :)
Obiectivul poate fi vizitat fara probleme de unul singur, cu ghid sau audioghid, iti poti cumpara harti, suveniruri, poti sa invadezi magazinele de suveniruri, buticuri, shopuri, fast-food-uri, dinere si cafenele.. in sfarsit, locul este un amalgam economic si social, pe multe nivele si cu o suprafata foarte mare. Cred ca ti-ai facut asa o idee aproximativa despre ce vorbesc.
Am cascat ochii si gura, in acelasi timp la coridoarele inalte si intesate de oameni,
Am admirat steagul american, omniprezent pe strazile si in cladirile newyorkeze. Din cate am aflat intre timp, steagul din Grand Central Station a fost arborat la cateva zile dupa atentatele din 11 septembrie. Aparent acolo a si ramas.
ne-am pozat
si ne-am minunatit de tavanul special al salii.
Ce am mai aflat interesant, legat de tavanul acestei sali spectaculoase, este ca si-a redescoperit frumusetea in 1998, in urma unei restaurari de 12 ani. Plafonul original a fost conceput in 1912 si timp de nouazeci de ani a fost ascuns sub ceea ce se credea ca este carbune si fum diesel. (terminalul a fost chiar statie de tren/-uri). O examinare spectroscopica (trebuie sa cauti pe google ce inseamna asta. Mai trece o zi, mai inveti un cuvant. www.dexonline.ro) a scos la iveala faptul ca negreala tavanului provenea din gudron si nicotina. Sa nu uitam cat se fuma in Statele Unite pana mai deunazi. In prezent, fumatul este interzis in toate spatiile publice. In parcuri NU ai voie sa fumezi, nici la metrou pe scara rulanta si nici macar pe strada in dreptul magazinelor sau al restaurantelor.
Dar sa ne intoarcem la povestea noastra. Tavanul are cateva particularitati si anume ca cerul este desenat pe dos, iar stelele sunt usor deplasate.
Tot de pe Wikipedia am aflat ca una din explicatii (si cea mai interesanta de altfel) se baza pe faptul ca plafonul are la baza un manuscris medieval in care puteai vedea cerul asa cum i-ar parea lui Dumnezeu, daca s-ar uita la el din afara sferei celeste. Da, usor dubios. Evul mediu si-a spus cuvantul. Explicatia este ceva mai lunga si implica in final faptul ca reprezentarea cerului de pe tavanul cladirii nu are nimic de-a face cu cerurile in sine, iar imaginea per se este o simpla pictura, realizata cu talent de catre artistii Paul Helleu si Charles Basing.
Sa-ti mai zic cateva caracteristici interesante ale salii principale a terminalului, cea mai fotogenica si populara in randul filmelor si televiziunilor. Este gigantica. 84 metri lungime, 37 metri latime si 38m inaltime, si, vorba wikipediei, este mereu plina de "bustling crowds". Le stiu. Le-am vazut si le-am simtit indesandu-se, claie peste gramada sa-si faca poze cu sala, cu lucratorii din sala, cu politistii din sala sau ele intre ele. (de multimi vorbesc..)
In dreptul coloanelor ce troneaza in dreapta si stanga salii inca mai sunt case de bilete, marea majoritate insa si-au schimbat destinatia sau au fost inchise, de cand cu introducerea automatelor de bilete (care au inceput usor usor sa apara si pe la noi am vazut, sa multumim tuturor zeitatilor pamantului pentru ele).
Ce te costa sa vizitezi obiectivul daca esti in New York? Pai probabil o calatorie cu metroul + te mai costa intre 5 si 10$ (aproximativ) un audioguide.
Ca bucatica de sfat din partea mea, ia-ti un audioguide. Toate cele pe care le-am folosit la muzeele si cladirile reprezentative ale New Yorkului si ale celorlalte orase pe care am avut norocul sa le vizitez, au fost extrem de bine facute, vocile prezentatorilor foarte clare si raspicate si ai prin ele posibilitatea de a afla o gramada de lucruri noi care nu prea sunt scrise nici pe internet si nici in brosurile de prezentare. Si in plus, daca tot esti acolo, e si pacat sa te plimbi Voda prin loboda, fara niciun Dumnezeu, sa stai sa zgaiesti doar ochii.. pe modelul forma fara fond.
Din serialul NY mai poti urmari si:
Drumul
Invarteala
Ei, iata ca viata mi-a rezervat, ca de obicei, o surpriza si aceasta a fost sa petrec vreo 10 zile in orasul care nu doarme niciodata. Literalmente..
Dar sa-ti zic intai despre primul obiectiv vizitat, pe care il pusesem pe un "to do list" gigantic, cu vreo doua saptamani in urma.
Grand Central Station (acelasi cu Grand Central Terminal, doua denumiri pentru aceeasi dracovenie), este cea mai mare statie de tren din lume, daca ne luam dupa numarul de platforme si anume 44, cu 67 de cai de transport, situate pe 2 nivele, ambele sub nivelul solului, dintre care 41 de linii pe nivelul superior si 26 linii pe cel inferior (asta este de la Wikipedia stiinta, nu m-am nascut eu invatata.. Poate doar un pic :P ). Terminalul acopera aproximativ 19 ha, fiind cotat in 2011 de catre revista Travel & Leisure ca fiind numarul 5 cel mai vizitat obiectiv turistic al lumii, cu un total ce depaseste 21.600.000 vizitatori anual. Si asta este mult. Adica un pic peste numarul total de locuitori ai Romaniei. De fapt, cum se va putea vedea si in cateva din pozele de mai jos, aglomeratia este la ea acasa. Plus o forfota si o rumoare continua de nu te intelegi cu omul de la 10 cm de tine.
Intr-adevar pe de-o parte sunt localnicii, care folosesc statia pentru a ajunge unde ii poarta treburile si picioarele, zilnic, in jur de 500.000 oameni aparent, iar pe cealalta parte sunt sutele de gura casca, cum am fost si noi, care ii incurca pe primii, evident. :)
Obiectivul poate fi vizitat fara probleme de unul singur, cu ghid sau audioghid, iti poti cumpara harti, suveniruri, poti sa invadezi magazinele de suveniruri, buticuri, shopuri, fast-food-uri, dinere si cafenele.. in sfarsit, locul este un amalgam economic si social, pe multe nivele si cu o suprafata foarte mare. Cred ca ti-ai facut asa o idee aproximativa despre ce vorbesc.
Am admirat steagul american, omniprezent pe strazile si in cladirile newyorkeze. Din cate am aflat intre timp, steagul din Grand Central Station a fost arborat la cateva zile dupa atentatele din 11 septembrie. Aparent acolo a si ramas.
ne-am pozat
si ne-am minunatit de tavanul special al salii.
Ce am mai aflat interesant, legat de tavanul acestei sali spectaculoase, este ca si-a redescoperit frumusetea in 1998, in urma unei restaurari de 12 ani. Plafonul original a fost conceput in 1912 si timp de nouazeci de ani a fost ascuns sub ceea ce se credea ca este carbune si fum diesel. (terminalul a fost chiar statie de tren/-uri). O examinare spectroscopica (trebuie sa cauti pe google ce inseamna asta. Mai trece o zi, mai inveti un cuvant. www.dexonline.ro) a scos la iveala faptul ca negreala tavanului provenea din gudron si nicotina. Sa nu uitam cat se fuma in Statele Unite pana mai deunazi. In prezent, fumatul este interzis in toate spatiile publice. In parcuri NU ai voie sa fumezi, nici la metrou pe scara rulanta si nici macar pe strada in dreptul magazinelor sau al restaurantelor.
Dar sa ne intoarcem la povestea noastra. Tavanul are cateva particularitati si anume ca cerul este desenat pe dos, iar stelele sunt usor deplasate.
Tot de pe Wikipedia am aflat ca una din explicatii (si cea mai interesanta de altfel) se baza pe faptul ca plafonul are la baza un manuscris medieval in care puteai vedea cerul asa cum i-ar parea lui Dumnezeu, daca s-ar uita la el din afara sferei celeste. Da, usor dubios. Evul mediu si-a spus cuvantul. Explicatia este ceva mai lunga si implica in final faptul ca reprezentarea cerului de pe tavanul cladirii nu are nimic de-a face cu cerurile in sine, iar imaginea per se este o simpla pictura, realizata cu talent de catre artistii Paul Helleu si Charles Basing.
Sa-ti mai zic cateva caracteristici interesante ale salii principale a terminalului, cea mai fotogenica si populara in randul filmelor si televiziunilor. Este gigantica. 84 metri lungime, 37 metri latime si 38m inaltime, si, vorba wikipediei, este mereu plina de "bustling crowds". Le stiu. Le-am vazut si le-am simtit indesandu-se, claie peste gramada sa-si faca poze cu sala, cu lucratorii din sala, cu politistii din sala sau ele intre ele. (de multimi vorbesc..)
In dreptul coloanelor ce troneaza in dreapta si stanga salii inca mai sunt case de bilete, marea majoritate insa si-au schimbat destinatia sau au fost inchise, de cand cu introducerea automatelor de bilete (care au inceput usor usor sa apara si pe la noi am vazut, sa multumim tuturor zeitatilor pamantului pentru ele).
Ce te costa sa vizitezi obiectivul daca esti in New York? Pai probabil o calatorie cu metroul + te mai costa intre 5 si 10$ (aproximativ) un audioguide.
Ca bucatica de sfat din partea mea, ia-ti un audioguide. Toate cele pe care le-am folosit la muzeele si cladirile reprezentative ale New Yorkului si ale celorlalte orase pe care am avut norocul sa le vizitez, au fost extrem de bine facute, vocile prezentatorilor foarte clare si raspicate si ai prin ele posibilitatea de a afla o gramada de lucruri noi care nu prea sunt scrise nici pe internet si nici in brosurile de prezentare. Si in plus, daca tot esti acolo, e si pacat sa te plimbi Voda prin loboda, fara niciun Dumnezeu, sa stai sa zgaiesti doar ochii.. pe modelul forma fara fond.
Din serialul NY mai poti urmari si:
Drumul
Invarteala
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: