[NY] Empire State Building

Daca vrei sa prinzi un moment prielnic pentru a vizita Empire State Building, ei bine afla de la mine ca trebuie sa te duci acolo ori dimineata foarte devreme, adica in jurul orei 8, ori seara foarte tarziu. Asta numai pentru a evita cozile uriase din jurul cladirii si din constructia propriu zisa. Evident ca americanii, obisnuiti cum sunt sa scoata bani si din piatra seaca, au gasit o modalitate prin care ai posibilitatea sa eviti toate aceste cozi, platind un bilet cu suprapret. Si crede-ma cand iti spun ca-ti scutesti cateva ore bune din viata de chinul asteptarii.
Dar sa-ti povestesc cum a mers treaba in cazul meu..

Intr-una din zile ne-am luat inima in dinti si am pornit dis-de-dimineata la drum. Era musai sa vedem Empire State Building. Eram de atata timp in oras si il vazusem numai din exterior.
Am ajuns devreme, probabil pe la vreo 8 si jumatate, maxim 9. Afara, trona o coada de vreo 100 de persoane, care, culmea, s-a topit in maxim 10 minute. Chiar mi-am zis ca "wow.. sper ca asa sa mearga pana sus". :) A mers pana la un sus.. dar nu pana la susul care trebuia :))


M-am bucurat mult cand m-am vazut inauntru, pentru ca scapasem de vantul taios si de frigul patrunzator de afara.
Primii pasi in interiorul cladirii au venit si cu concluzia mea ca, pe langa numele de "orasul care nu doarme niciodata", eu as numi New York-ul si "orasul cozilor", pentru ca la absolut orice, stateai la coada. Cum a fost si a doua coada pe care am luat-o la rand, de dragul vizionarii orasului de sus. Coada de la scara rulanta pana la primul nivel. Buun.
Si aceasta s-a dus destul de repede, cam in vreo 5 - 10 minute. Mai cu admirat peretii, mai cu zgait la tavan, o gluma doua si te aflai deja pe scarile care urcau molcom la etaj.

Sa-ti zic oare de ce anume am dat si aici?
Evident.. de inca o coada. De data asta pe mult mai multe randuri, despartite de benzile acelea enervante care te fac sa mergi mult pana la casierie cand intrii intr-un magazin foarte frecventat de cumparatori. Am observat ca newyorkezii sunt foarte buni la crowd management.
In zona asta intra in functiune cu adevarat biletul la suprapret pe care il puteai procura din strada, de la primele semne de coada. Norocosii care au ales aceasta abordare au fost sus in mai putin de 20 de minute, noi ceilalti care ne-am zgarcit la cativa dolari, am ajuns sus dupa o buna bucata de timp, de o ora si ceva (si asta in conditii optime, oameni putini in coada, fara incidente si sosit devreme la locul cu pricina).
In sfarsit, in coada interminabila nu am vazut nervi sau urlete sau oameni frustrati. Doar frunti relaxate si zambete cu toata gura. Am ajuns dupa vreo 40 de minute si noi in zona de securitate, unde personalul cladirii ne-a verificat, folosind aceeasi procedura ca la zborurile cu avionul - porti pentru detectarea obiectelor metalice de pe tine si aparatul cu raze x pentru bagaje. De la 9/11, Empire State Building este una din cele 2 cladiri care mai permit accesul vizitatorilor pe platformele de la etajele superioare, iar securitatea este mult sporita. Te cauta si-n fund ca s-o zic pe aia romaneasca.
Am trecut de punctul de securitate, ne-am plimbat prin tot felul de coridoare, dirijati de oamenii de acolo si ne-am luat un audioguide - neaparat daca vizitezi cladirea sa-ti iei un audioguide, afli o gramada de lucruri noi si vocea placuta a prezentatorului iti explica si puncteaza pana si cladirile la care te uiti de sus de pe platforma de vizitare, cu tot cu povestea lor. Si au ce spune..

Liftul, destul de voluminos, a fost oarecum neincapator pentru toti doritorii de peisaje mirobolante. O poza scurta de imortalizare a butoanelor.
Din lift mai tin minte ca pret de cateva secunde mi s-au infundat brusc urechile, cand am inceput sa urcam si sa prindem viteza. Niciun scartait si niciun lift blocat intre etaje.


Ajungeai apoi la o noua coada, mult mai mica, ce-ti facea intrarea pe platforma de la etajul 86.


In momentul in care ajungeai in sfarsit la locul mult dorit, peisajul era pur si simplu grozav.
Partea buna a lucrurilor este ca nu a plouat si am avut soare.. partea mai putin buna este ca la etajul ala batea un vant de nu te puteai tine pe propriile picioare. And the view? Priceless :)

In zare se evidentiaza East River si cartierul Queens (dupa rau)

Daca nu ma inseala memoria, cladirea cu tenta verzuie de pe malul East River este sediul ONU.

Zambete chinuite de vantul necrutator :)

A stat si dansul la poza :)

Tot ceva mai departe este vizibila si Chrysler Building.

Poza urmatoare este facuta deja spre vest, spre Hudson River.


Mai jos este surprinsa partea de sud a Manhattanului. Linia orizontului este modelata de noul turn ce face parte din complexul WTC - cea mai inalta cladire, inca in constructie. In departare, in partea dreapta a imaginii se vede o insulita - Liberty Island, iar pe ea, este binecunoscuta statuie a Libertatii, ce nu a putut fi vizitata in perioada aceea din pricina pagubelor produse de uraganul Sandy. Dar va povestesc si despre statuia Libertatii si despre WTC in postul urmator.

Pretul pentru vizitarea acestui obiectiv era destul de piperat, 25$ pentru un adult iar in pretul asta vizitai doar platforma principala de la etajul 86. Asta era varianta clasica, cu stat la coada si tot tambalaul. Mai era varianta de Main Deck Express, unde pentru 47,5 $ sareai peste toate cozile si te duceai unde ti-era lumea mai draga, adica la poza de la 86 :P

Ei bine eu nu am ales nicio varianta, pentru ca am avut un pic de timp sa ma orientez si mi-am luat un bilet ceva mai cuprinzator, ce permitea accesul la 6 atractii newyorkeze. Dar si despre asta iti dau detalii intr-un post dedicat.

:)


Din serialul NY mai poti urmari si:
Drumul
Invarteala

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur