O zi la birou

Poveste scrisă în cadrul competiției SuperBlog 2016.

*

Lucrez într-o corporație de ceva timp. Să tot fie vreo trei ani de când am călcat pentru prima dată în birourile mari ale companiei mele, m-a adus un coleg cu mașina. Știu că din prima zi la serviciu am făcut cunoștință cu Maria și de atunci am rămas să lucrăm împreună. Facem o echipă bună.
Imagine preluata de pe orig03.deviantart.net
Unii ar putea crede că am apucături ciudate la birou, pentru că mă dau cu capul de masă de câteva zeci de ori pe zi, în mod special când vine vorba de contracte, avize și acorduri de confidențialitate. Lucrez la juridic și intră în sarcina mea să validez actele din zona asta de activitate. Este o uzanță administrativ fiscală, iar simpla mea existență apare ca o condiție de valabilitate a actelor companiei, conform Codului de procedură fiscală, art. 43. Serios că da! Gândește-te doar că simpla mea absență nu prea afectează validitatea actelor juridice comerciale, dar dacă ar fi să luam în calcul actele administrative – păi acestea ar putea fi susceptibile de nulitate relativă. Iar în cazul actelor de executare – lipsa mea duce chiar la nulitate absolută!
Colegii mei nu-mi judecă obiceiurile, ba dimpotrivă. Mă încurajează să fac acest lucru și să mă desfășor după bunul plac.
O zi la birou este plină ochi de activități, de dimineața de la 9, de când începe programul și până seara la 6, lucrez aproape încontinuu. Pe la mine trec toate actele companiei – de la o simplă împuternicire pentru ridicarea unei documentații de participare la o achiziție, până la contracte de parteneriat, contracte de distribuție, procese verbale de acceptanță parțială sau finală și alte asemenea documente, nenumărate, de fiecare dată altceva. Să nu mă plictisesc.
Oricine își poate da seama că un document a fost văzut de mine. Pun pe toate hârtiile o amprentă circulară, ceea ce oferă distincție și autoritate actelor. Asta e marca mea, așa am ales să mă exprim și să confer un ton oficial documentelor.
Îmi iau totuși o pauză, între orele 13:00 și 14:00. Maria, colega de birou, mai pleacă. Îi place să mănânce în oraș. Eu nu am obiceiul ăsta. Stau cuminte și o aștept să se întoarcă pentru a reîncepe activitatea.
Dar ce maniere din partea mea! Am vorbit atâta și nu m-am prezentat.
Numele meu este Printer R40 de la Colop și sunt o ștampilă de firmă.
Imagine preluata de pe online.colop.ro
Am o dimensiune a amprentei de Ø 40 mm, iar suportul meu este disponibil în trei culori: negru , albastru sau roșu. Am un numar de șapte linii (o treabă grozavă), iar în ceea ce privește culoarea tușierei mele, poți să alegi între negru, albastru, verde, roșu și mov. Totul cu personalizare, desigur.

Mă potrivesc cu orice birou și cu manichiura colegei mele. Dacă nu mă găsești pe biroul tău, atunci cu siguranță îmi poți vedea aventurile pe pagina Colop de facebook.

Comentarii

  1. Și iată cum am început să privesc cu alți ochi ștampila de pe biroul meu. Oare ea ce-ar avea de spus despre mine?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi interesant asa, de exercitiu, sa ne punem in pielea diverselor obiecte pe care le folosim zilnic. Oare cu ce ochi ar privi ele lumea :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!