5 ani de bicicleala serbati de Adevaratii VeloPrieteni

Uite cat e ceasul!! Well, I`m gonna be short!
*
Miercuri seara am fost cu Claudiu la prima noastra petrecere AV in Spice. Eram amandoi pui de potarniche, ca proaspat iesiti din ou, de parca nu mai vazuseram club. Si adevarul nu era chiar asa departe - nu am mai iesit in club de ceva timp. Niciunul dintre noi. Dupa cateva parlamentari si dispute aprinse cu privire la locul de intalnire - unul zicea ca e tocmai pe langa Piata Romana, celalalt o dadea una si buna ca e pe Victoriei langa Universitate, pana la urma am ajuns la un consens. Claudiu are intotdeauna dreptate. Era pe Victoriei pe langa Universitate.
I`m not always right, but I`m never wrong!
Am plecat în jur de 9 seara de acasă, pe jos, cu sfântul metrou, care la ora aceea se găsea gol. Ne-am bucurat. Eu mai ales. Nu-mi place aglomerația de nicio culoare. Claudiu e cel mai sociabil dintre noi :p adoră mersul cu metroul. (deja ma aștept la obiecte care să zboare prin casa de nicăieri spre mine. Duck!)

Am coborât la Universitate tot sporovaind de diverse si nu mica ne-a fost mirarea cand am realizat amândoi câți amar de ani au trecut de cand nu ne-au mai călcat picioarele pe ceste meleaguri. Nu de alta, dar si scarile rulante ce te duc afara din pasaj erau ingrijite si funcționale, nu doar pe post de mobilier stradal. Am mers catinel spre unde aveam treabă. Căscat de gura in dreapta, căscat în stânga, uite piateta, uite acolo era terasa aia, dincolo am băut eu un spritz foarte bun, ah uite si librăria! Acum e la jumate, cealaltă jumatate din spațiul cunoscut de noi era ocupată de o bancă. Hmm. Nu se mai poarta cărțile. Mai degrabă creditele bancare..

La intersecția bulevardului Regina Elisabeta cu Victoriei, ne-am întâlnit și cu altii din gasca vesela. Bine :) La inceput nu i-am recunoscut si ma uitam la ei de departe ca imi pareau cunoscuti si nu stiam de unde. Erau Lidia si Remus. Adevarul e ca a fost ceva mai greu sa ne recunoastem fara echipamentul clasic de biciclete.
Nu am mai facut 300 de metri si pe partea dreapta a bd. Victoriei, cum mergi spre Splai, vedem sus, scris mare - Spice, iar la intrare, intr-o zona intermediara, doua biciclete. "Am nimerit bine" stiu ca ne-am spus si eu si Claudiu.

Nu mai fost pe aici și ca de fiecare data cand sunt intr-un loc nou, atât casc ochii si ma minunez, de zici ca am văzut cel puțin un morman cu aur. I-am găsit repede pe ai nostri. Iulian, Carolin, Ioana, Mihai, Alexandru, Ana Maria Cristina, Birghilescu si mulți alții pe care nu îi stiu dupa nume, dar ii cunosc dupa ochi.
Sa spunem doar ca am cantat, am dansat, am socializat si au curs licori bahice pana spre dimineata, cand ne-am dat seama ca a doua zi e zi lucratoare si avem cate un job la care-i musai sa ajungem.
Cand spun ca am dansat inseamna ca am topait de imi sfaraiau calcaiele, cu apogeu la Zdob si Zdub, moment in care ne-am prins intr-o hora pe doua randuri, in mijlocul clubului. Ca asa le sade bine Veloprietenilor.
Am avut parte si de o tombola unde Claudiu a castigat un tricou Isostar, personalizat de Game Art (am de povestit ceva legat de Game Art, dar asta intr-o zi frumoasa si nu la miezul noptii cum ma gasesc acum..), eu o sapca si bonus un breloc foarte foarte FOARTE dragut, facut din lant de bicicleta, drept pentru care am decis ca trebuie sa-mi aloc suficient timp si dispozitie sa-l bat la cap pe Claudiu sa-mi curete de ulei pinioanele si lantul cel vechi. Asta e cu to be continued.
Am plecat pe la 12 noaptea, dupa poza de grup si ne-am indreptat spre Unirii pe jos, in speranta ca o sa gasim un autobuz de noapte si poate si statia acestuia. Am ajuns in schimb sa mergem pe minunatele picioare pana acasa, cale de cativa kilometri buni. Odata ajunsi (sa tot fi fost ceasul vreo 2 si ceva dimineata), somnul cel bun ne-a invaluit pe nesimtite.

:)

(Pozele apartin fotografilor grupului si au fost preluate de pe pagina de facebook ).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2