Rotile mele merg unde vor ele - de data asta prin Bulgaria

Cum e traficul in Bulgaria ma întrebi? Daca mergi cu masina de felul tau, răspunsul la intrebare probabil îl știi mai bine ca mine. Am auzit multe povești despre șoferii bulgari: ca sunt așa si pe dincolo, ca merg prost, ca nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulație, ca sunt niste dezastre ambulante, pe patru roți si cu un covrig in brate, la care doar se uita galeș, nu-l și folosesc.
Toți am auzit snoave din astea de-a lungul timpului.
Dar de la un biciclist ai luat pana acum niscaiva feedback? Probabil ca nu, așa ca fii atent aici (procentele sunt rezultate din experiența personală și nu de prin vreun studiu oficial în acest sens. Îmi rezerv minunatul drept de a fi subiectivă și de a avea întotdeauna dreptate).
98% din șoferii bulgari sunt cei mai tari oameni de pe pământ.
99% din șoferii de tir bulgari sunt niște persoane extraordinare, cu multa grija față de semeni si fata de ceilalti participanți la trafic. Și nu, I`m not pulling your leg (nu te iau peste picior) cum ai putea crede la prima vedere, ci-ti spun purul adevar, asa cum l-am trait eu.
Așa-i ca nu te așteptai la asta? Hai sa-ti explic.
Am avut doua zile la dispoziție sa traversăm Bulgaria de la nord la sud, de la granița Giurgiu-Ruse, pana la granița Svilengrad- nu mai stiu cum îi zice orășelului din Grecia. În astea doua zile am avut parte de ceva trafic, mai ales ca ruta noastra a fost totuși un drum european, E85, pe care il avem si noi prin țară și care știm cu totii cam cat de populat de autovehicule este.
Una din cele mai tari isprave ale șoferilor de tir de peste Dunăre (și crede-mă cand îți zic ca am avut grija sa ma uit la toți cei care au trecut pe lângă noi, pentru ca îi mai boscorodeam pe unul sau pe altul după posibilitati), a fost când, la un moment dat, ne găseam eu si Claudiu pe o frumusețe de urcare, grea a naibii după atâta amar de kilometri, care pe porțiunea finala s-a acutizat, in sensul in care rampa a devenit mai abruptă pe ultimii 100-200 de metri. Drumul avea câte o banda pe sens, fără acostament sau bandă de urgență disponibila in dreapta sau stângă sa si era circulat serios, ca un drum european ce se găsea.
În primul rând, toti bulgarii ne depășeau pe bandă ailaltă. Toți ceilalți  străini care tranzitau țara cam la jumatate de bandă și toți romanii la vreo 10 cm. Cu indulgență. M-am uitat special! Râdem, glumim, dar la siguranța în trafic, bulbucam ochii.
Bineînțeles ca au fost si exceptii de toate părțile, cum bine zice si vorba cu pădurea si uscaturile, dar ca regulă generală, pot spune fara sa exagerez cu nimic ca șoferii bulgari mi-au acordat mult mai mult respect în trafic si au fost mult mai atenți la prezența mea și a lui Claudiu pe șosele, decât se întâmplă în țară.
Și totuși sa iti povestesc si isprava de la care am plecat, că vorba lungă-i sărăcia omului. Eram pe urcare, ultima suta de metri, drum circulat intens si un trafic abundent. Erau prezente masini mici sau de transport, camioane, tiruri, de toate.
Cand era ea rampa cea mai rea, la un moment dat aud ca se apropie o masina mare din spate, apoi ca nu se mai aude nimic. Nu am băgat de seamă, crezând că respectivul s-a oprit. Urc eu acolo, revars ficati, spline și rinichi, când - ce-mi vine, ia sa mai arunc eu un ochi in spate sa văd cum e drumul, nu de alta dar cardul de masini părea că se oprise brusc. Și ce-mi văd ochii! Frumusețe de tir îndesat, încărcat, mergea încet in spatele nostru, cu vreo 12km la ora sau cat aveam noi pe urcarea respectivă și ne aștepta sa terminam treaba, fară sa claxoneze, fără sa vina foarte aproape de noi sa ne intimideze si fara ca soferul sa-si scoată jumatate de nănău afară, cu pumnul încleștat spre cer, sa ne ia la rost ca ce cautam pe stradă și să mergem pe trotuar.
Am făcut ochii mari, mai sa cad de pe bicicletă. I-am arătat si lui Claudiu, sa ne minunam amândoi de nemaivăzutul si nemaiauzitul acesta.
Și nu a fost singurul. Întâmplarea s-a repetat cu mai mulți șoferi, de tir sau alte categorii de mașini, ceea ce ma duce cu gândul la doua chestii: ori pedepsele pentru nerespectarea regulilor de circulație sunt foarte mari in Bulgaria si oamenii nu vor sa riște, preferând sa stea cuminți in mașini si sa ne înjure de acolo (asta o sa vedem acasă daca ni se revarsă carnea din frigider), ori oamenii sunt pur si simplu civilizați si si-au dat seama ca acele câteva miimi de secunda câștigate în timp ce îți cam bati joc de alt participant la trafic nu prea contează așa mult intr-un final.
S-a intamplat o data, de două ori, de trei ori, de n-șpe ori, iar noi ne tot minunam mai departe, ca la sfintele moaște. Uite maică!
Un zâmbet larg pe buze ne-a adus un alt șofer bulgar, se oprise pe banda de facut stânga, se pregătea sa treacă și iată ca hop top ne facem noi apariția. A început sa ne facă cu mâna, vreo doua claxoane de salut, omul singur in mașină cu gura pana la urechi, ne zicea acolo, vesel, tot felul de chestii in limba lui. Ce ne-a facut totuși sa credem ca lucrurile erau zise de bine si nu de rău, a fost faptul ca omul ăsta părea ca se bucura realmente și ca râde cu toata inima, așa cum se găsea ieșit jumătate pe geam.
Imagine preluata de pe hearth.com/talk/threads/
central-boiler-1400-vs-2400.83769/page-2

Meanwhile, la intoarcere...
Euforia drumului mai că s-a evaporat după ce am trecut granița.
Cred că toți s-au îmbolnăvit de românită de cum au atins pământul țării.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!