Bike 2 work sau cum am facut atac de panica

S-a intamplat ieri.

Fac de ceva timp naveta cu bicicleta, iar traseul meu a variat destul de putin in timp, prin adaugarea sau eliminarea, dupa timp, chef si disponibilitate sufleteasca, a unor bucle si inflorituri, care sa-mi mai lungeasca drumul zilnic. Am ajuns sa cunosc aproape fiecare cotitura, semafor si groapa din asfalt, pozitia de pe sosea pe care trebuie sa o ai ca sa te incadrezi bine in viraje la dreapta sau stanga, bordurile mai ridicate unde iti poti odihni piciorul si alte lucruri de acest gen, folositoare pentru biciclist, intrucat face experienta mai usoara.
De asemenea, am mai invatat un lucru pe care eu una il consider ca avand o importanta deosebita, alaturi de modul de functionare al semafoarelor la fiecare intersectie tranzitata: comportamentul oamenilor in zona semafoarelor.

Ma gaseam măre la Unirii, pe Splai, in zona trecerii de pietoni dinspre Centrul Vechi, de la Hanul lui Manuc, catre Dambovita. In jurul meu puzderie de masini, trafic infernal de ora 9 dimineata, in luna lui septembrie, la inceput de scoala. In zona respectiva, sunt mai multe benzi de circulatie. Nu am stat sa le numar, dar sunt parca vreo doua benzi care fac stanga si vreo trei inainte, dintre care una este pentru circulatia autobuzelor. De obicei, daca nu virez stanga in intersectie, eu ma regasesc pe prima banda, langa bordura. Da, stiu ca nu am voie sa merg pe banda dedicata autobuzului, doar ca in zona aceasta si in oricare alta din Bucuresti de fapt, daca ar fi sa merg pe celelalte benzi dedicate deplasarii celorlalte vehicule, nu cred ca as scapa nesmotocita zilnic.
In sfarsit, sa revenim. Ma aflam incadrata pe prima banda, cat sa intru dupa trecerea de pietoni direct pe banda pentru autobuze. Aveam un verde mare si frumos in fata, cand deodata vad ca in stanga mea masinile se cam opresc in coloana. Si ele aveau verde in fata, exact ca mine, evident, doar ca din pricina traficului, nu mai aveau efectiv unde sa se duca. Poate doar sa leviteze.
Ma aflam la vreo 10 metri de trecerea de pietoni.
Am vazut ca se opresc masinile in coloana pe celelalte doua benzi, banda mea era libera asa ca am mers mai departe. In schimb am scazut viteza, nu de alta dar de cate ori nu s-a intamplat sa nu mai traga unul de volan si mai sa intre in mine ca voia sa o apuce pe șustache pe banda de autobuz. Am scazut bine viteza, m-am mai uitat o data la semafor - verde puternic. No bun! Da-i inainte!
Bineinteles ca vazand faptul ca masinile s-au oprit in trafic, oamenii au inceput sa traverseze care mai de care, sa se strecoare pe unde avea loc. Dar pe rosu. Pentru ca cei din directia din care veneam si eu aveau verde.
Pe la vreo 4-5 metri distanta de trecerea de pietoni mi s-a parut o idee buna sa traversez urland "pardon", sa atrag astfel atentia asupra mea. Si astfel ma vedeai, floare colorata, calare pe cal breaz, urland "pardon" si scazand viteza din ce in ce, pana cand am patruns pe trecere. S-a oprit unul, s-a oprit al doilea, al treilea, ii vedeam pe rand cum stau locului sau cum grabesc pasul. Ei bine, cand am zis ca gata, am scapat, mai am jumatate de metru pana cand ies din inghesuiala lumii, mai vine un cetatean.

Era un pusti de liceu, maxim anul 1 de facultate. Mergea cu un rucsac pe un umar si cu capul in pamant, fara sa se uite dreapta-stanga si fara sa bage in seama nici faptul ca era pe rosu, nici faptul ca se mai miscau masini pe acolo, ca na, cand isi fac loc, mai inainteaza, se mai aranjeaza in coloana si nici faptul ca veneam si eu, cu viteza pe care o aveam, nu mare, ca franasem de cand i-am vazut cum au luat-o la picior ca iepurii, dar nici mica. Adica nu ma comparam cu o plimbare pe picior de om.
Am intrat in baiatul respectiv, cu tot cu strans la maxim de frana, urletul meu si cred ca m-am ridicat si pe roata din fata nitel. Nimic.

"Ce faci domne?" Il intreb eu despletita, cred ca aveam pupilele dilatate si glasul usor isteric de la momentul pe care il experimentasem.
"Scuze! Nu te-am vazut!" imi zice baiatul, se trage un pic inapoi si pleaca mai departe.

In spatele meu mai era un biciclist care a vazut scena si dupa ce am depasit vreo cativa metri locul respectiv, m-a intrebat daca sunt ok.
Chiar i-am zis ca m-am speriat de moarte. :|
Pe drum spre serviciu am avut picioare de guma. Nu cred ca am depasit viteza unui alergator amator mediocru la proba de 10 kilometri.

Unde vreau sa ajung de fapt.
La efectul de turma.
Baiatul asta a traversat strada pentru ca i-a vazut pe altii ca au traversat strada.
Treaba asta, sa nu te uiti in dreapta sau in stanga, sa te asiguri pentru viata ta, mi se pare o chestiune ce depaseste limitele normalului. Cum sa te iei dupa altii si sa pleci cu capul inainte, indesat intre umeri, sa porti ochelari de cal si sa nu te asiguri pe strada!
Cand ai rosu!

Ce se putea intampla?
Simplu, puteam sa-l bag in spital pe el, puteam sa ma bag in spital si eu si sa-mi distrug bicicleta.
Norocul meu a fost ca am incetinit mult, doar ca orice vehicul ai manevra, nu ai cum sa opresti instantaneu, imediat ce ai vazut "pericolul". Ai nevoie de o suprafata minima de franare. Inclusiv bicicleta (socant nu?).

Oameni buni! Dragilor! Va rog eu! Asigurati-va cand treceti strada. Uitati-va dreapta, stanga, e o chestiune de cateva secunde. Nu dureaza mult si nu a daunat niciodata nicicui.
Disciplinati-va pe voi si pe cei apropiati voua. Invatati-va copii de importanta asigurarii in trafic. Vorbiti cu apropiatii.
Ca biciclist poti doar sa fii cat mai vizibil, mai sonor, sa circuli cu cata prudenta se poate. Exact ca un vehicul, trebuie sa incerci sa previi orice posibil incident.

Iar asta cu "nu te-am vazut" este o chestie pe cat de frecventa, pe atat de inspaimantatoare.
Eu am 1:80 inaltime, greutate vreo 70 si ceva de kilograme. Nu sunt mignona. Bicicleta mea este o cursiera de 58. Nu e o trotineta de 50 de centimetri. Echipamentul dedicat navetei zilnice este in culori stridente, azi am avut galben, rosu, verde, rucsacul in spate e verde brotac. Culori puse ca nuca in perete. Nu-mi poti spune ca nu ma vezi. Pentru ca daca un pieton NU ma vede, atunci de la un sofer, ce pretentie sa am?

Comentarii

  1. rahaturi de genul asta se intampla constant, incearca sa mergi pe pista de biciclisti dinspre victoriei spre universitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand am drum in zona respectiva aleg acea pista de biciclisti. Sau pe cea de pe Buzesti, iarasi, destul de frecventata. Dar ce te faci cand trebuie sa strabat Bucurestiul in doua, de la est la vest :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!