Din curtea Kaufland
Cu bicicleta la muncă sau cu nasul spre casă, aproape toate drumurile prin oraș fac parte din ciclul bike2work, izvor nesecat de întâmplări și sursă zilnică de relaxare și divertisment.
Deunăzi, mă întorceam cu Claudiu de la serviciu și ca orice buni consumatori, ne-am gândit să dăm și pe la un hipermarket din cartier (Kaufland, evident), pentru a ne forța buzunarele la o bruscă deșertare a fondurilor din dotare.
După ce am tăiat Bucureștiul în două, de la un capăt la altul, în goana zilnică spre casă, am intrat cuminți în parcare, pe langa KFC, strecurându-ne încet printre pietoni și mașini parcate.
Nu am făcut mai mult de 100 de metri cu cârd de mașini pe lângă noi din direcție opusă, când, la un moment dat, vedem o mașină oarecare, cu farurile stinse. Ne-a sărit în ochi pentru că era singura așa, toți ceilalți participanți la trafic avuseseră grijă să-și aprindă poziții, faruri, fiecare ce avea funcțional. De obicei anunțăm prin trafic când vedem câte unul că merge ca o floare la lăsarea întunericului, cei mai mulți sunt alți biciclisti, mai rar sunt șoferi, dar care nu ne bagă în seamă.
De data asta cel de la volan a luat aminte la noi.
Claudiu era în față, eu în spate. Îi atrag atenția asupra mașinii, îl vede și Claudiu pe individ și începe să-i facă niscaiva semne (bine, Claudiu s-a burzuluit la mine că el l-a văzut primul pe respectivul și că el mi l-a arătat. Poteito, potato :P I'm not always right, but I`m never wrong).
Inițial, cel din mașină nu prea a înțeles despre ce este vorba. S-a uitat mai lung, probabil încercând să înțeleagă ce-i cu individul necunoscut din fața lui și de ce gesticulează ca un apucat finuț, iar într-un final pâc! se aprind luminile, o mână se ridică recunoscătoare și un zâmbet larg se așterne pe fața omului cu pricina.
Well, cineva a zâmbit ziua aceea datorită unui biciclist și poate că a ajuns acasă în siguranță. :)
Deunăzi, mă întorceam cu Claudiu de la serviciu și ca orice buni consumatori, ne-am gândit să dăm și pe la un hipermarket din cartier (Kaufland, evident), pentru a ne forța buzunarele la o bruscă deșertare a fondurilor din dotare.
După ce am tăiat Bucureștiul în două, de la un capăt la altul, în goana zilnică spre casă, am intrat cuminți în parcare, pe langa KFC, strecurându-ne încet printre pietoni și mașini parcate.
Nu am făcut mai mult de 100 de metri cu cârd de mașini pe lângă noi din direcție opusă, când, la un moment dat, vedem o mașină oarecare, cu farurile stinse. Ne-a sărit în ochi pentru că era singura așa, toți ceilalți participanți la trafic avuseseră grijă să-și aprindă poziții, faruri, fiecare ce avea funcțional. De obicei anunțăm prin trafic când vedem câte unul că merge ca o floare la lăsarea întunericului, cei mai mulți sunt alți biciclisti, mai rar sunt șoferi, dar care nu ne bagă în seamă.
De data asta cel de la volan a luat aminte la noi.
Claudiu era în față, eu în spate. Îi atrag atenția asupra mașinii, îl vede și Claudiu pe individ și începe să-i facă niscaiva semne (bine, Claudiu s-a burzuluit la mine că el l-a văzut primul pe respectivul și că el mi l-a arătat. Poteito, potato :P I'm not always right, but I`m never wrong).
 |
| Imagine preluata de pe bjstlh.com/image.php?pic=/ data/wallpapers/222/WDF_2587884.jpg |
Well, cineva a zâmbit ziua aceea datorită unui biciclist și poate că a ajuns acasă în siguranță. :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: