Hoinar pe doua roti

Mi se întâmplă și nu de puține ori, să renunț pe ultima sută de metri la un antrenament programat sau o tură organizată, chiar dacă stau cu nerăbdare până în ultima clipă și aștept cu interes venirea momentului când voi ieși în sfârșit pe ușă afară, să plec să-mi întâlnesc sinele lenevitor la antrenament, sau să mă văd cu prieteni și cunoscuți la tură. Uite de exemplu destul de recent. Ajunsesem acasă cu chef de ieșit la alergat. Adevărul e că modul în care se desfășurase întreaga zi ajutase la sporirea dorinței de dus unde văd cu ochii, plus că efortul fizic pune în general puțină ordine în gânduri și alungă stresul de peste zi. Colac peste pupăză, mă găsesc și într-o perioadă de acumulare kilometri - alerg mult și molcom, asta după ceva timp de repaos aproape complet, după o accidentare mai nasoală de pe la mijlocul lui decembrie. Mă îmbrăcasem deja cu echipamentul pregătit de cu o seară înainte, căutam ceasul prin casă și centura de puls și cred că acela a fost momentul în c...

Cred că totul pleacă de la mobilizarea de dimineață. Dacă nu reușești să te compui încă de la primele ore ale dimineții, cu greu pornești apoi să faci ceea ce ți-ai propus. Iată că totuși vineri, în prima zi  liberă a anului, am izbândit. Voiam să fac într-o singură zi tot ce se putea face - administrative, puțină muncă de birou, puțină plimbare cu bicicleta, ce să mai zic! Tot! Așa că ora să se fi făcut aproape două când în sfârșit am ieșit din casă. Soarele fusese atrăgător încă de când a făcut ochi de după blocurile din Dristor, dar na! oboseala din timpul săptămânii, treburile, pregătirea bicicletei și tabieturile de zi cu zi te țin în general captiv până la ore mai înaintate. Trebuia să mă întâlnesc și cu un amic să îl rezolv cu o urgență așa că nu am zăbovit. Cum le-am văzut pe toate gata, am ieșit val-vârtej pe ușă cu tot cu bicicletă în spate, urmând să vină și Claudiu în scurt timp. În primul rand mi-am uitat casca. Dacă îți vine să crezi. 😐 Nu făcusem bine primi...

Și uite cum m-a deturnat vremea de afară! Voiam să vă povestesc despre planurile pentru 2020 și rezoluțiile de An Nou. Este în regulă, nu mai fac asta. În schimb, vă las și vouă să vă bucurați de surpriza pe care mi-a făcut-o astăzi vremea. Când am plecat de acasă, era o zi mohorâtă de iarnă foarte blândă, cu frig. Ce frig! Mi-au înghețat ochii, nasul și în general orice componentă a corpului care nu se afla sub minim treizeci de rânduri de haine. Când am ieșit de la metrou, vreo douăzeci de minute mai târziu, am găsit asta.. Winter is coming! 😋 Later edit. Acum e primăvară din nou...

Ok, ok. Poate că 2019 nu a fost chiar de senzație așa cum mă așteptam să fie. Dar cu bune și cu rele, așa cum s-au adunat ele, am reușit de am înfrânt până la final. Din punct de vedere sportiv m-am simțit perpetuu mobile sau mai degrabă ca într-un montagne russe. Mi-a ieșit treaba cu alergatul, unde mi-am spart record dupa record. Bine.. pe final de an m-am procopsit cu o entorsă, but then again – zi-mi perioadă din viață când nu m-am prăvălit cât eram de lungă pe caldarâm, de să-mi fac zbenghiuri în genunchi și coate. Biciclitul nu s-a legat nici de-al naibii, oricat am încercat să mă dau peste cap. Drumețiile pe munți s-au arătat frumos și ochii mi-au văzut câteva peisaje de să-ți taie respirația. Plus că am mers și o grămadă pe jos, de-am rupt trei perechi de opinci de fier și-am tocit un toiag de oțel, ca-n poveste. 2020 abia se conturează, dar sunt sigură că va fi cel puțin la fel de plin de aventură și călătorii ca 2019. Să-l lăsăm să crească și să ne concentram atenția as...

Legenda spune că așa cum îți merge în prima zi a noului an, așa o să-ți meargă tot anul. Nu știu ce să zic, în prima zi am reușit să duc la bun sfârșit așa: M-am trezit la aproape 12 ziua în amiaza mare. Fără regrete. Să alerg patru kilometri prin fața cășii. Am înfrânt cu puțin efort, cu pauze dese și poze reprezentative. Pace-ul a fost mai bun ca cel de acum două-trei zile, iar recuperarea gleznei scrântite acum mai bine de două săptămâni este în grafic. Family and friends. Am recuperat cu succes caloriile pierdute în alergare. Chiar și extra, să se găsească. 😁 Mâțe. Stau într-o casă cu patru mâțe. Mă cotropesc pe rând și cer alintat. Nu am suficiente mâini, iar brațele și degetele sunt pline de zgârieturi. În cuvinte mai puține – a fost o zi relaxantă, cu activități de tot felul. Încep și planificările pentru aventurile lui 2020, prin urmare – ne auzim curând. La mulți ani!

Am ieșit duminică pe la prânz la alergare, vreo unsprezece kilometri și ceva pe lângă IOR, cea mai lungă alergare de săptămâna trecută. Atât s-a putut, așa că nu aruncați cu roșii. Ca de obicei, este suficient să scot nasul afară din scara blocului și uite cum mă întâlnesc cu oameni noi, care simt nevoia să mă oprească din revoluția mea în jurul soarelui și să stăm să vorbim verzi și uscate. Am alergat molcom cale de vreo trei kilometri până la prima oprire, chiar la intrarea unui bloc aflat în reabilitare termică, unde își făceau veacul vreo cinci pisici înșirate, ce stăteau gheonoaie să le gâdile soarele pe burtă. Păi cum să reziști la așa ceva! Sunt pe calea cea dreaptă spre crazy cat lady! Evident că m-am oprit să le fac o poză. Sau două-trei.. Tocmai ce am tras primul cadru ( pentru că telefonul meu merge și când vrea el) , când aud lângă mine glas cristalin de femeie.. " Nu vă supărați .." Prepară-te! gândul s-a ițit într-un colț de cap.. Mă îndrept de spate, ...

Nu eram eu chiar croită pe treabă duminică pe la prânz când m-am decis să ies la alergat, dar era lucrul ăla pe care trebuia să îl fac, îmi doream să îl fac, dar nu neapărat în momentul ăla. Probabil că ăsta a fost motivul pentru care nu mi-au ieșit ele toate cum trebuie chiar din prima încercare și parcă nici din a doua sau a treia.. În primul rând - atâta mi-am căutat centura de puls și-atât am cotrobăit de tare prin toate locșoarele în care ar fi putut să zacă, încât la un moment dat îmi ziceam că nu ies nici de-a dracu' dacă nu-mi găsesc centura! Stai fără grijă că era fix în rucsac, rămasă de vineri, când îmi cărasem din nou, degeaba, hainele de alergare cu mine, în ideea să fac un commute de la job spre casă. Nu mi-a ieșit. Săptămâna trecută a fost un vârtej de muncă și somn, presărat cu momente de mâncare și mers la pipi. Atât! Am ieșit val-vârtej din casă, am închis ușa de două ori, și p-aci ți-e drumul, fericită că am găsit centura. Cobor cu liftul, nu fac pr...

Am făcut ochi dis-de-dimineață și chiar înainte să concretizez faptul că m-am trezit, mi-am dat seama că duminică nu o sa fie o zi de record pe semimaraton. Vorbesc de weekendul cu MIB-ul evident. Noaptea a fost una cu lună plină și mai ca în toate nopțile asemănătoare, am fost bântuită tot somnul de sumedenie de vise, pline de acțiune și dramatism. Ce mai.. În mintea mea sunt și un regizor dat naibii! M-am trezit la 6:30, cum o fac mai tot timpul, după aproape opt ore de somn ( surprinzător îți zic! ) - mai obosită ca atunci când mă dusesem la culcare, fără chef și cu dorința arzătoare de a mă întoarce pe partea cealaltă să-mi refac somnul într-un fel sau altul. Evident că nu am făcut-o. Chiar m-am mobilizat și după ceaiul de dimineață, echiparea rapidă și pregătirea celor necesare, am zbughit-o pe ușă afară, alături de Claudiu pe bicicletă, spre locul de start. Pornirea în cursă se face din dreptul parcului Izvor unde, frumos încolonați pe sectoare, în funcție de...

Mamaie și Tataie s-au mutat recent în cartier la mine, într-un bloc situat la o sută – o sută cincizeci de metri de blocul unde stau. Sunt super aproape, au acces la tot ce au nevoie, plus că familia îi poate vizita ori de câte ori poftește, fără să trebuiască să străbată aproape două sute de kilometri dus și încă vreo două sute întors pentru a face acest lucru. Ceea ce e super. Dacă tot s-au mutat cu tot calabalâcul, cu cățel și purcel, ei fiind în vârstă, îi ajutăm și cu cumpărăturile mai grele, alea de trebuie făcute în supermarket și nu la magazinul din colț pentru prețuri decente. Și uite așa m-am găsit eu în bună zi de sâmbătă. După o incursiune la magazinul local, am pregătit rucsacul cu cele trebuincioase și am plecat spre dânșii. Aveam o zi productivă. M-am trezit cu mult chef de dimineață, pregătită să rup norii cu curățenia prin casă, cu cumpărăturile și în general cu toate treburile administrative pe care le face omul pe lângă casa lui. Eram deci în formă. Pr...

Da! Nu s-a lăsat prea mult așteptată. De fapt nu s-a lăsat deloc. A venit de niciunde, semeață și cu stea în frunte! Pățania zic! Ordonat și meticulos cum îl știm, Claudiu s-a ocupat și a luat biletele de tren din timp, online, astfel încât să ne scutim de drumuri inutile până la gară, de pierdut timp la coadă la case și pentru a beneficia de discounturile pe care le mai oferă compania națională de transport pe căi ferate. 22 lei/persoană au zburat ca vântul și ca gândul din contul nostru spre conturile cefereului, versus rezervarea transportului pentru noi doi pe ruta aleasă. Știam din start că bilete de biciclete vom lua din tren, nu de alta dar niciun tren pe ruta București Craiova nu are în componența sa vagoane cu locuri pentru biciclete. Nici macar scriptic, pentru că am mai vazut cu toții cazuri când pe hârtie ai locuri, iar în vagon îl ai pe sufletul lui Avram Iancu. Am ajuns frumușel la tren, ne-am îmbarcat și am așteptat cuminți să vină controlul. Și a venit. Și ne-a ...