Prima de 150 din an!

Momentul ăla când te trezești duminică dimineață, la cântatul cocoșilor.. um.. ceasului, stai pe spate cu pisica bine cocoțată pe umărul stâng și dai să te întorci să oprești mașinăria îngrozitoare care are cutezanța să te deranjeze din somnul dulce în așa zi frumoasă, și-ți dai seama că nu te poți mișca foarte bine. Îl ști? Eu abia ce am avut ocazia să mă bucur de el (ieri dimineață). Astfel de clipe îmi "șoptesc" că în curând îi voi spune "La revedere" "to my winter body" (corpului meu de iarnă) și "Bine ai venit sezon primăvară-vară"! :P

E senzația aia bună care-ți spune că ai făcut o grămadă de lucruri interesante în weekend, atât de interesante încât au lăsat semne fizice în structura musculaturii tale - o febra serioasă, dureri de tot felul, o sete continuă și o foame de lup nemâncat de o săptămână.

Dar să-ți spun despre ziua de sâmbătă!
Ne-am trezit cum trebuia, la 7 fix, exact când a sunat ceasul. La 9 era strângerea la Gara Obor, urmând ca după o socializare sumară și probabil o împărțire pe grupuri de viteză, să plecăm cu toții la și un sfert spre Lehliu Gară. Era un traseu de vreo 150km, alături de ce mai avea fiecare până acasă, făcut parțial pe un drum pe care îl cunoaștem foarte bine și anume București - Lehliu. Îl știm așa de bine - pe de-o parte din pricina drumului extraordinar de prost și de aglomerat de la ieșirea din București, iar pe de alta parte - prin prisma destinației foarte atractive și anume La Partid din Lehliu Gară, un loc unde primăvara-vara-toamna ne delectam papilele și ochii cu limonada și felurile de mâncare savuroase. Fiind bike friendly, dacă ne găsim prin zonă, avem grijă întotdeauna să facem o oprire și prin acest loc minunat.
În sfârșit.
Revenim. La 9 și 15 era plecarea de la Gara Obor, la 9:30 plecăm și noi de acasă, cu sufletul împăcat că am întârziat din nou, noroc că aveam tot traseul (era inclusă și o buclă nouă pe care nu o cunoșteam). Am plecat noi voioși, vremea frumoasă, soarele sus pe cer. Părea să fie o zi grozavă.

Și chiar a fost! Plus că a fost o zi a întâlnirilor. De dimineață, ne-am vazut cu Jonny, pe drum spre Lehliu, i-am văzut și pe Alex cu Daniel (întreg), iar La Partid cu toți cunoscuții din turele de randonneurs - Iulian, Florin, Cristina, mulți mulți eram. Socializarea a fost la ordinea zilei și bine te simți când împletești pasiunea cu chipuri prietenoase.
S-au facut poze, s-a mâncat, s-a savurat câte un Pepsi din partea casei și apoi fiecare și-a luat tălpășița, care încotro.

Dar și până să ajungem la La Partid și să ne bucurăm de aceste mici plăceri ale vieții! Am zis că s-a sfârșit cu binele și dreptatea pe lume, atât ne-a ciufulit un vânt și ne-a întors pe toate părțile, de ne-a luat naiba! Colac peste pupăză, cu bicicleta mea în service, am mers pe MTB-ul lui Claudiu, un monstru cu multe kilograme, pe care le-am cărat dupa mine, cu spor, pe tot parcursul zilei. Bine, mai puțin vreo 30 și un pic de kilometri când, răpusă de greutate cum mă găseam, am făcut schimb de biciclete cu Claudiu. Apoi l-am luat înapoi pe monstru, să închid apoteotic ziua.

La Partid cred ca am pierdut vreo ora, chiar o ora si ceva. Am avut si de ce!
O supă delicioasă de usturoi în pâine - alegerea mea și o supă la fel de delicioasă de babic în pâine - alegerea lui Claudiu, cu o garnitură de tigaie tiroleză cu carne și multe legume - au fost până la urmă alegerile perfecte pentru recăpătarea puterilor după biciclit.

Am savurat mâncarea bună, sucurile și limonada și în jur de ora 14:00 am pornit și noi mai departe. Nu de alta, dar mai aveam încă vreo 80 de kilometri până acasă și încă se întunecă devreme. Noi fără lumini..

Am mai avut de înfruntat puțin vânt pe bucla de la Lehliu mai departe (ah, dacă vrei să vezi traseul, poți să dai click aici) iar când s-a oprit din bătaie, parcă prinsesem aripi cu toții. :) Zic toți pentru că după Lehliu, am plecat mai departe eu și Claudiu, dar și cu Alex M. și Gabi A. The more, the merrier. 

Am mai făcut câteva opriri pentru hidratare și am reușit să intrăm în București pe lumină. În rest, totul e poveste.

Am rămas cu o oboseală plăcută în mușchi și un prim bronz pe obraji, în forma ochelarilor de soare. :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2