Toulouse (3) - robotz & all

Nu stiu altii cum sunt, dar zau ca in ceea ce ma priveste, m-am considerat intotdeauna printre cei norocosi - locurile in care am fost, lucrurile pe care le-am vazut, experientele pe care le-am trait si oamenii pe care i-am intalnit. :)
Si apropo de experiente, cati oameni din cercul cunoscutilor mei pot spune ca au facut cunostinta cu cel mai zambitor robot aflat la una dintre cele mai mari institutii de construit si dezvoltat astfel de mecanisme? Cred ca pot sa-i numar pe degete.

*
Ziua a fost impartita intre vizita la un aeroport aflat in imediata apropiere a orasului - Francazal, vizita la LAAS CNRS - Laboratorul pentru Analiza si Arhitectura Sistemelor, unde automatizarile de tot felul prind viata iar inovarile tehnologice sunt la ordinea zilei si plimbari lungi pe caldaramul orasului Toulouse. Pe toate trei le-am savurat deopotriva, pentru ca fiecare mi-a adus ceva nou.

Dar incep cu aeroportul. In incinta lui a functionat in trecut o baza militara, iar in momentul de fata aceasta a fost reconvertita si adaptata pentru aviatia civila. Locul poarta numele de Francazal si eu am avut oportunitatea de a-l vizita. Am mers in turnul de control sa vad cum se desfasoara activitatea acolo, ce echipamente sunt si cum un om poate sa aiba grija de buna desfasurare a activitatii dintr-un astfel de loc. Nu, nu am avut de-a face cu avioane si drone din toate directiile, trafic aerian ca-n filme, ci de o zi linistita si deosebit de ploioasa, cu o camera in mijlocul careia trona un bord plin de butoane clipocitoare si un responsabil de toate acestea, un ins vigilent si cu un binoclu in mana. :) Ce mi-e turnul fara binoclu. :D
Din turnul de control, turul a continuat cu pista si apoi cu un hangar din imediata vecinatate. Asa am vazut cum arata de aproape o astfel de constructie, in care oamenii pot indesa cu grija avioane de dimensiuni mici si medii, drone, tinte, planoare, elicoptere si alte zburatoare mici si identificate. I-am facut turul pe exterior...

....si pe interior si crede-ma cand iti zic ca nu m-am zgacrcit la poze :) dar ti le arat pe cele mai reprezentative si sunt mai mult decat suficiente sa-ti poti construi singur o idee asupra locului.

Urmatoarea oprire a fost la LAAS CNRS, unde are loc magia. Oamenii astia se joaca zilnic cu praf de zana si inventeaza cele mai grozave echipamente si solutii; sunt implicati in dezvoltarea retelelor si comunicatiilor, robotica, decizie si optimizare, microunde si optica - de la electromagnetism la sisteme, nanoinginerie si integrare, micro-nano-bio-tehnologii, managementul energiei etc etc etc.

Dar nu te voi plictisi cu detalii despre activiatea lor, ci iti voi incanta putin ochii cu cei mai simpatici roboti pe care i-ai vazut pana acum.

Prima intalnire a fost cu un robotel de o generatie mai veche, gatit nevoie mare, aflat chiar la intrarea in cladirea principala. Era o ea, gratie bentitei colorate amplasata strategic intre ochi si a culorii vesele si puternice cu care fusese blagoslovita de catre creator - o chema Dala (bine saraca, inca o cheama, ca sta frumos protapita acolo).
Dala a fost un prototip, utilizat in scopul cercetarilor asupra navigatiei autonome in perioada 2002 - 2009, o treaba destul de serioasa si de complicata, ce implica printre altele perceperea si modelarea mediului, planificarea traiectoriilor locale/globale si localizarea continua.

Si urmatorul robot a fost interesant. Bine, nu avem de-a face cu un robot intreg, ci un brat robotizat, prins de o macara solida. Bratul acesta trebuia sa "invete" cum sa lucreze pentru om, cum sa-l sustina in activitatea sa, in sensul ca nu era complet automatizat, necesita o minima interventie umana, pentru cazurile foarte delicate cand anumite miscari ale bratelor noastre nu sunt inca reproduse atat de bine de catre mecanisme.

Zeci de roboti in cladirea asta, care mai de care mai interesant....

..si de dimensiuni si forme felurite.

La plecare, Adam, primordialul, ne-a tinut companie.

A urmat plimbarea prin Toulouse iar prima oprire a fost Place des Puits-Clos - un loc special, creat in secolul 19 pe locul unei intersectii, unde cu mult timp in urma exista un put (!). Locul a fost amenajat cu o fantana in 1984, conform planului arhitectului Calley.


Monumentul/biserica/muzeul al carui nume l-am uitat :|. Si pot sa jur ca ii facusem o poza sa nu uit cum se numeste si tot degeaba. Ori am sters poza, ori nu s-a facut, ori a mancat-o pisica. (nu am pisica..)

Treaba e ca un gargui urlator strajuia una din lateralele cladirii ...

.. si vitralii complicate infrumusetau zidurile acesteia. Nu am putut sa intru in cladire pentru ca era destul de tarziu, dar am admirat exteriorul acesteia si m-am plimbat cuminte in juru-i.

Urmatoarea oprire foarte interesanta a fost Notre Dame de la Dalbade care a fost construita prin 1480 pe locul unui fost edificiu religios. Biserica are o alura de fortareata medievala, cu ziduri puternice din caramida. Intrarea este impozanta, ornamentata cu o sculptura din ceramica, o copie a Incoronarii Fecioarei realizata de Fra Angelico.

Un detaliu asupra sculpturii de la intrare.

Interiorul a fost restaurat de curand (si cand zic curand ma refer la 1926..) si este un loc extrem de linistit. La momentul vizitei mele, doua-trei persoane se aflau in biserica sa se reculeaga si un popa molcom canta incet slujba de seara. Locul este potrivit pentru adunarea mintilor cele ratacite intrucat, spre deosebire de exteriorul destul de galagios, aici domnea linistea si pacea si parca timpul se oprise cuminte de cateva secole.
Ceea ce nu se vede, pentru ca era in spatele meu, este o orga de dimensiuni colosale, care imbraca tot peretele de sus pana jos si incadra frumos fereastra rotunda pe care o vedeam eu din exterior, deasupra intrarii.

Usile de acces erau bineinteles din lemn masiv, bogat ornamentate, cu feroneria cu modele vechi, dar toate in buna stare si bine intretinute.

Pasii m-au purtat mai apoi catre Canal du Midi. Intai am vazut statuia constructorului si apoi cursul de apa. Constructorul Canal du Midi - in persoana lui Pierre Paul Riquet, are un monument ridicat in cinstea sa chiar pe unul din podurile ce traverseaza acest canal.

Si daca tot am vazut statuia, musai trebuia sa arunc un ochi si catre canal du Midi, care face legatura intre fluviul Garonne si Marea Mediterana. La inceput a purtat denumirea de Canalul regal din Languedoc, dar aceasta s-a schimbat prin 1789. La vremea sa a fost considerat a fi cel mai mare proiect de constructie al secolului 17. In prezent este navigabil, barci si vaporase numeroase putand fi admirate de la mal. Si da, mi-am clatit putin ochii.

In final, toate drumurile duc la Capitoliu, piata cea frumoasa, chiar si dupa ce a plouat toata ziua.

Dar sa vezi cum a fost ultima zi si zborul spre casa... :|

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2