Bike2work - senzatii tari

Faptul ca drumul de acasa pana la munca si indarat, o ruta de 10km pe bicicleta, este presarat la tot pasul cu senzatii tari si romanesti, era deja un lucru bine cunoscut, care nu ma mai speria de ceva timp.Dar sa traiesc ce am trait deunazi, mai rar zau sa aud a fi trait cineva in jurul meu, asa ca iti voi povesti si tie.
M-am trezit ieri dimineata, pornita gata, sa imi fur ora aceea pentru mine, cum necum, nu ma interesa, sa mi-o traiesc si sa ma bucur de ea, calare pe bicicleta in drum spre munca si inapoi. Dus-intors pana la serviciu ma incadrez cam in 60-65 de minute, deci activitatea corespundea perioadei prevazute de quality time eu cu mine.Nu m-am gandit zau ca vreo 20 de minute din ora furata chiar o sa mi le traiesc cu intensitate si adrenalina si pentru un moment doua, picioarele mele o sa fie ca si cum ar fi prins aripi.
*
Era usor trecut de ora 7 dupa amiaza si se facea ca abia iesisem din parcul industrial unde lucrez si mergeam pe splai spre politehnica. Am trecut de IDM, cu valuri de bombaneli la adresa celor care imi taiau calea cu dezinvoltura din toate directiile posibile si cum mergeam eu asa (relativ incet pentru ca eram cu mtb-ul), aud dintr-o data o bufnitura puternica undeva in spatele meu. Chiar m-am gandit ca sa vezi ce s-au ciocanit vreo doi, sau o fi intrat unul in vreun stalp, dar nu-mi dadeam seama care si cum. Mi-am intors imediat capul in partea stanga, sa ma uit ca de obicei dupa eventuale masini si dupa sursa zgomotului si cand colo, ce sa vad...
O minunatie de Dacie cu numere de Olt cum se rasturna si se dadea peste cap chiar acolo, la o banda de mine, in prim plan si mai live ca la televizor.
Mi s-au bulbucat ochii instantaneu.
Dar sa vezi cand am vazut ca masina data cu rotile in sus nu se opreste, ci ba mai mult, parea sa vina spre banda pe care ma deplasam eu molcoma dupa ziua de munca istovitoare! Am simtit un val de adrenalina care a pus stapanire pe simturi iar picioarele-mi fura dotate cu putere ce n-am avut nici in zilele cele bune! Am prins o viteza sanatoasa si m-am oprit abia cand s-au oprit toti.
Pot spune ca m-am speriat nitel asa. De obicei nu ma sperii in trafic, dar in seara aceasta... ei bine.. am experimentat ceva trairi intense.
M-am dat jos de pe bicicleta, am scos-o de pe strada si am sprijinit-o de gard (nu prea imi pasa in momentul ala daca cineva are de gand sa o fure sau nu, sa o ia si sa se spele pe cap) si fuga repede sa vedem cum sunt oamenii dinauntru. M-am uitat pe partea pasagerului si nu se vedea mare lucru, mai mult haine care se miscau frenetic, evident, tinand cont de situatie. Am dat-o pe partea soferului, eu si inca vreo cativa, intreband cu totii daca cei dinauntru sunt bine. Ne-au facut semn ca sunt bine, atarnati cu capul in jos de centurile de siguranta.
Nu stiu cand am sunat la 112, eram cu telefonul in mana, insistand de ceva timp cand mi-am dat seama ca se intampla ceva.
Poate nu inteleg eu sistemul si poti tu draga cititorule sa ma descalcesti cu privire la acesta, dar eu am sunat ieri de doua ori la 112 si am sunat degeaba ca nu mi-a raspuns nimeni. NIMENI! mie si inca unei tipe care si ea intreba daca a sunat cineva la 112. Sistemul de urgenta centralizeaza apelurile dintr-o anumita zona, adica le identifica cumva pe harta si atunci cand suna mai multi din exact aceeasi zona, decide sa raspunda la primul apel si sa le ignore pe celelalte? Daca da, este complet nepotrivit, parerea mea.Daca nu, ei bine eu sunt tare curioasa atunci de ce nu a raspuns nimeni la numarul de urgenta daca tot era numar de urgenta.
Makes me wonder... si sa ma gandesc serios ca in caz de nevoie, nu trebuie sa ma bazez pe nimeni si nici sa nu sper la vreun ajutor.

Povestea se termina cu bine, pentru ca pasagerii din masina au iesit amandoi, el si ea, din masina rasturnata, folosind geamul din spate al masinii care era deja spart. Incercasera sa sparga geamurile laterale dar nu au reusit si un tip din exterior s-a dus in spatele masinii si le striga sa iasa pe acolo. Au fost bine, sanatosi, zguduiti putin de cascadoria pe care tocmai o traisera.

Am plecat cam in 10-15 minute de la incident si cand am ajuns la pod la Grozavesti am vazut si o masina de politie, dar nu stiu zau daca venea spre ei sau nu.
Macar sunt toti bine. Dar ce s-a intamplat aseara cu 112?
:(

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2