Meanwhile.. Alergare prin padure :P

Timpul nu are rabdare si alearga precum un cal bezmetic.
:)
Partea buna a lucrurilor este ca fiecare zi vine de mana cu o gramada de activitati interesante de facut si ceva experiente notabile de trait, toate claie peste gramada, cat sa nu ma lase sa scriu despre cum a fost alergarea de pe 1 martie din Brasov, sau prima tura cu bicicleta de anul asta, facuta cu vreo cateva saptamani in urma, sau vreo doua Nike&Run-uri de prin Herastrau, sau bike2work days, sau sau sau..

*

Dar o sa incep cu inceputul, sa vedem unde ne duce.
Am iesit in prima zi a lui martie sa ma incalzesc la soare si sa ma imbat cu cerul albastru si cu aerul curat din Brasov. Ne-am trezit dis de dimineata, eu, Ana si Mircea si dupa un mic dejun rapid (pe care incerc sa nu-l sar niciodata), luat in timp ce alergam prin casa sa-mi fac bagajul, sa ma imbrac si sa imi sorb cu zgomot ceaiul de dimineata, dusi am fost spre muntii frumosi.
Iata-ma plecata! Echipata, incaltata, gata sa alerg cei 10km ca vantul si ca gandul. Era vorba sa participam la un antrenament de grup, care se desfasoara in fiecare zi de duminica pe un traseu de 10km si care este organizat de catre cei care pregatesc activitatile pentru Semimaraton Intersport de pe 4 aprilie.
Am ajuns la locul de intalnire la 10 si vreo 2-3 minute, exact la fix cat sa-i prindem pe cei din grup din urma. I-am ajuns la un moment dat si ne-am integrat repede printre ei.
Dar hai mai bine sa nu-ti spun despre pornirea mea de pe loc, despre suflul pierdut undeva pe drum si despre ochii-mi bulbucati din orbite si sa iti zic mai degraba despre cum a fost prima urcare si de ce am ajuns ultima la intersectie, locul stabilit pentru regrupare.

Pai in primul rand pentru ca a trebuit sa ma tot opresc sa fac cateva poze :P

si pentru ca a trebuit sa ma bat si cu zapada si gheata. Eu eram echipata, intr-adevar, dar de oras, de vreme uscata, de asfalt si beton frumos si lin, nu de coclauri inghetati si zapada pana la glezna.
Am lasat pozele si zambetul catre soare si m-am concentrat pe cum sa trec mai repede de portiunile afectate de zapada. M-am uitat dupa ursi... Am patinat nitel... Echilibristica si dat din maini..

Si am trecut repede peste, topaind ca o iada si m-am intalnit cu ceilalti.
Traseul a fost foarte dragut si cu ceva diferenta de nivel semnificativa.

Drumu-i greu? Perfect! Am decis sa ma mai hlizesc un pic spre camera si sa ii fac o poza celei din spatele meu, care luase si ea dealul pieptis.

Foarte frumoasa padurea. In ziua asta mi-am dat seama cat mi-a fost de dor de ea si cat o sa-mi mai fie pana cand o voi vedea data viitoare :D

Trasee bine ascunse sub frunze, spatiu ingust si o priveliste grozava.

Toate presarate cu cate un copac cazut pe ici pe colo, cat sa dea savoare. Astea erau momentele in care nu eram imprastiati unul in spatele celuilalt pe traseu :)

In rest, frumusete de padure si frumusete de zi pentru alergat.
Tin sa-ti zic ca exact pe 1 martie, in Bucuresti a fost o ceata deasa si o vreme care te tragea numai la somn si leneveala, in timp ce in frumosul Brasov, soarele era mare si rotund pe cer, aerul (aproape) cald si padurea canta vesela.

Vesela cam ca noi toti asa :D.

Care mai de care cu gura pana la urechi.

M-a salvat Mircea de selfie..

Dar tot am mai facut unul, cu un caine suparacios. A fost atat de dragut catelul asta :)) Am ras bine.
Terminaseram tura si ne indreptam spre masina sa ne schimbam. Ne-am oprit in dreptul unui magazin si o asteptam pe Ana sa cumpere ce avea de cumparat. In fata magazinului, legat de un stalp de pe trotuar, era catelul asta simpatic care urla nevoie mare, trist si sfasietor, catel cersetor de afectiune. Cum puneai mana pe el sa-l gadili si sa-l alinti putin, cum tacea din gura si statea la scarpinat. Asa ca mai ca l-am luat in brate si ne-am pozat cu dansul.
Si mai amuzant mi s-a parut cand, intr-un final, a iesit stapanul din magazin si ne zicea ca se mirase ca a tacut si nu stia de ce :)). Catel smecher.

Happy selfie de duminica :D