Tura 6 - Moeciu - 23 martie 2014

Cele ce vi le povestesc acum s-au intamplat acum mai bine de o luna jumate, cand am facut o a doua iesire in afara Bucurestilor mei, tot cu MTB-ul, cum imi sade bine. Ne-am vorbit noi cu totii - eu, Ana, Bogdan, Mircea, Jan si Gabi, ca ar fi oportuna o iesire in aer curat, sus pe munte, cu biclele dupa noi. Si cum nu ne trebuie mult sa ne mobilizam, iar Mircea are tot timpul grija sa pregateasca cele mai grozave trasee, sub atenta supraveghere a Anei, mai ales in ceea ce priveste diferenta de nivel :)  (merci! merci! merci!) - iata-ne intr-o frumoasa zi de duminica, cum ne-am urnit cu totii spre munte.
Si care loc poate fi cel mai potrivit pentru intalnire ca Mc-ul de la Brancoveanu. :)
Sus biclele pe masina si dusi am fost!

Drumul nu a fost lipsit de evenimente, multumita persoanelor molcome care au decis sa mearga cu viteza mult sub cea permisa pe anumite sectiuni de drum. Drept pentru care o serie de nervi au fost generati, o multime de vorbe si-au luat zborul de pe varful buzelor, ghemotoace de hartie s-au avantat prin geamuri spre inamicii de pe sosea si chicote infundate de ras se auzeau de pe bancheta din spate. Dar hei! cine ia in calcul toate astea, cand frumusete de zi a inceput si multe aventuri te asteapta in fata. :)

Traseul ales a masurat in jur de 47 de km conform Runtasticului meu, cu o diferenta de nivel de vreo 954m. Acceptabil pentru o luna frumoasa de martie, nu? Am pornit din Moeciu si am trecut pe rand prin Pestera, Magura, Zarnesti si apoi mult spre munte spre o cabana/popas al carei nume arhicunoscut imi scapa dintr-un motiv sau altul, unde am facut un popas binemeritat sa ne hranim burtile infometate. Dupa asta, drumul ne-a purtat spre Zarnesti, Predelut, Bran si inapoi in Moeciu.

Si dupa indelungi pregatiri am pornit. Dupa prima urcare, m-am decis ca poate ar fi bine sa nu mai filmez.. nu de alta, dar parea ca va urma sa doara si nu vroiam sa ma vad chinuindu-ma cu viteza unui melc in flacari pe o urcare oarecare de undeva dintr-o zona de munte.

Dar am filmat o parte din coborari :) si cred ca inca o urcare, pentru ca era frumoasa :)
Si multe poze. Cum este si cea de mai jos, de la prima pauza de regrupare si admirat natura :)

Daca tot vine cu mine aproape peste tot, m-am decis sa-i mai fac si ei cate o poza din cand in cand, sa nu se simta chiar nebagata in seama. Si apropo de nebagat in seama, preconizez cat de curand o internare in cel mai apropiat service pentru o reglare serioasa.
Am strabatut o buna bucata de drum pana cand ne-am decis ca este momentul pentru o poza de grup. Si pentru ca niciunul nu avea aparat foto cu timer, ne-am decis sa ne sacrificam cate unul pentru a ne trage in poza cu muntele.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu ma stramb (ca doar se facea poza) si sa ma intind prin spatele tuturor cat sa ii pun coarne lui Mircea, pana s-a prins si m-a prins asupra faptului inainte sa imi reuseasca misculatia.. Toata lumea cu gura pana la urechi :D
And the view - priceless :)
E o chestie care imi place sa o fac atunci cand suntem mai multi la poza. Sa "dezordonez" poza. :) Sa nu stam toti drepti, ca in generala, cand eram frumosi aliniati, in functie de inaltime si de preferintele pozarului. Mie imi place sa radem, sa ne strambam, sa iesim uitandu-ne aiurea intr-o parte, cu mana intinsa, cu gura cascata, bosumflati sau zambind larg. Astfel, momentele imortalizate imi par mult mai naturale si mai apropiate de ceea ce se intampla de fapt in acele secunde, fata de o poza "serioasa" in care toti stam cuminti, unii langa altii si zambim frumos la camera.
Drept urmare, ca sa stii si tu cititorule, eu sunt ceea ce poarta  numele de "photo bomber" :) iar exemplele mele sunt nesfarsite :))))
Imediat dupa momentul dedicat pozelor de facebook, am luat-o pe un frumos drum neasfaltat, nepietruit, un drum simplu, de pamant, cu ceva sleauri si denivelari, ce ducea tot la vale in jos, cale de cativa km.

Nu-ti zic ce misto a fost coborarea asta - terenul nu foarte accidentat, cat sa-ti permita sa prinzi o viteza onorabila, vantul care vajaia pe la urechi, senzatia de libertate.. :)
Bogdan a fost primul, Ana urmatoarea si eu dupa. Imediat au aparut si Jan, alaturi de Mircea si Gabi, toti incantati de ceea ce experimentasem. Dar se poate vedea asta si dupa zambetele noastre largi. Al meu in prim plan evident :) Am ras si eu o data la camera. Celebrate!

Si daca tot am facut un nou mini popas de tras sufletul, am zis sa si surprind in cateva poze ceea ce se putea admira in jurul meu. Privelistea nu era deloc de lepadat ci chiar imbia la cascat ochii si privit in gol, cu gandurile departe, unde au ele treaba.
Poza cu cerul :)
Si pentru ca pozarului ii sta bine si cu drumul, pentru ca altfel nu are ce povesti si fotografia, ne-am pus pe pedalat mai departe spre locul unde urma sa luam un binemeritat pranz. Am comandat o ciorba de vacuta, paine de casa si o portie de papanasi pe care am facut-o pe din doua cu Gabi. Stiu ca m-au uns pe inima la cat de bune au fost. Si cum si mancarea intra mai bine cand ai companie buna si numai ras si zambete te inconjoara, iti dai seama cum au fost toate :)
Iar privelistea nu era deloc de dat deoparte - munti cat vedeai cu ochii, caluti in curtea din spate
si biciclete frumos parcate la intrare :) intr-un rastel facut din butuci.
Drumul spre casa ne-a dus si prin Bran unde tot timpul e musai sa te opresti pentru un cozonac secuiesc (kurtos kalacs) traditional cu multa nuca si miere.
Si daca bal a fost pana la final, am dat si o tura scurta de vreo ora jumate, doua la Paradisul Acvatic din Brasov, unde ne-am balacit toti ca niste brotaci, ne-am copt in saunele uscate si umede si ne-am delectat cu piscina incalzita din exterior. Unii s-au bucurat si de o portie scurta de masaj, in timp ce altii au sarit de pe trambulina sau au facut ture de bazin, iar cei mai lenesi si neinitiati in tainele inotului (eu :))) ) stateau molcomi in bazinul exterior cu apa calda, privind frumusetea spre apus.

Nu fu rau pentru un sfarsit oarecare de saptamana :).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2