Tura 3 - prin Bucuresti 34 km, 23 februarie 2014

M-am trezit saptamana trecuta dis de dimineata cu mancarici in talpi. Stii cum e senzatia aia, ca nu ai stare sa stai in casa si trebuie musai sa iesi sa faci ceva. Frati-miu se dadea lovit ca abia s-a trezit si ca nu iese cu bicla, dintre cei cu care ies niciunul nu era disponibil - doar nu aveam sa stau degeaba. M-am echipat frumos si am plecat la plimbare singura :)
Avantajele unei astfel de incursiuni sunt numeroase - mergi pe unde vrei tu, pedalezi cu viteza care este potrivita pentru tine, daca te razgandesti cu privire la traseu in orice moment al zilei este ok, nimeni nu se va supara.

Ruta aleasa a fost cat se poate de simpla, pe asfalt - o incursiune scurta prin parcul Tineretului de la oraselul Copiilor, Sala Polivalenta, aleea principala pana in fata la metrou Tineretului, apoi frumos pe sosea pana la Budapesta, Unirii, Universitate (cu un scurt popas la Coltea pentru o sesiune foto :)).. ), Romana, Victoriei, putin pe langa Herastrau, soseaua Nordului, apoi pe niste stradute al caror nume imi scapa, dar nici nu m-am chinuit sa il retin, astfel incat intr-un fel sau altul am ajuns la aeroport Baneasa si am facut cale intoarsa pe la fantana Miorita, Casa Presei Libere, Arcul de Triumf, Victoriei din nou, loc unde m-am gandit ca ar fi mai interesant sa-mi schimb traseul clasic si sa o iau pe la Stefan cel Mare, Obor, Piata Muncii, Dristor, soseaua Mihai Bravu, Piata Sudului, pana inapoi in frumosul Tineretului si apoi spre casa.
In total un numar de 34,80 km, facuti intr-un timp decent de 2 ore si un minut fix.
Nu cred ca am mentionat ca a fost frig si urat afara. Ei bine da, a fost frig si urat afara.

Dar ca la fiecare incursiune a mea in necunoscut, am avut parte si de o serie de momente mai altfel, care merita amintite in cele ce urmeaza.

Cum ar fi de exemplu pescarusii din Tineretului. Am vazut ca in fiecare weekend, pe podul din fata Polivalentei sta un batranel care aduce paine sa hraneasca pescarusii. E o batalie continua pe bucatile de mancare, iar pasaroii grasi dau rotocoale mari in jurul omului, doar doar or prinde si ei o portie. Cand te gandesti ca acum cateva milioane de ani erau dinozauri... :) puts a smile in the corner of your mouth..


Din parcul Tineretului, am luat-o agale pe sosea. Stiu ca m-a intrebat cineva la un moment dat daca nu imi este frica sa o iau pe strada, printre masini. Acum nu-mi mai e. Chiar mi-a fost la inceput, nici nu controlam destul de bine bicla (nu ca as face-o acum) dar ca idee. Sunt un pic mai experimentata :)) Si cum spuneam, am luat-o frumos pe sosea - Tineretului, Budapesta, Unirii si pana aproape de Universitate, pana la Spitalul Coltea.




Aici, de voie, de nevoie, am facut un popas de 5 minute. Suficient cat sa pozez imprejurimile si sa-mi imortalizez muza. (poti sa o vezi ceva mai jos, murdara, neservisata si neunsa.. dar mandra in felul ei )

Mi-am dat seama ca pana la urma este acceptabila si vremea mohorata. Tine oamenii in casa :)) si am spatiu sa ma desfasor pe unde vreau. Da stiu, este o rautate, dar hei! :)




Nu am stat mult timp pe aici. Am urcat in sa si am luat-o mai departe spre Romana iar din trafic chiar nu vreau sa iti povestesc foarte multe evenimente. Nu are rost :)) Ma rezum la: prioritati, cum sa tai calea unui biciclist, intrat vijelios in depasire pentru a opri apoi imediat in fata ta, cum se deschide usa de la pasager din dreapta sau chiar si de la sofer, fara sa te uiti daca vine sau nu ceva. Tot felul. Nu te plictisesti.








Am trecut repede de Piata Romana si am pedalat cu spor spre Victoriei, Aviatorilor, spre parcul Herastrau.

Nu stiam ca Ambasada Ucrainei este in zona respectiva.

Sincer, m-a impresionat ce am vazut - zeci de lumanari, flori si multe, multe mesaje de sustinere adresate celor din Ucraina: " Stop human rights violations " , " Romania alaturi de Ucraina " , " Peace for Ukraine United " , " Democracy is achieved peacefully " , " Ukraine, you are not alone " , " Solidarity with Ukraine "..

Desigur, as fi preferat sa nu fiu impresionata de acest gest, sa nu fi fost nevoie sa fie facut, adica sa nu se fi intamplat toate acele tragedii si nici situatia sa escaladeze cum a facut-o in prezent. Dar lucrurile nu se intampla chiar intotdeauna cum vrem.


Trecand in alt registru, mult mai vesel, trebuie sa amintesc si de femeia pe care am cunoscut-o pe aceste drumuri, sa fi avut vreo 35-40 de ani si care a reusit in 2 minute cat am stat de vorba, sa isi exprime profunda impresionare fata de evenimentele din Ucraina, sa imi povesteasca despre faptul ca sta singura si nu se uita la televizor prin urmare nu stie ce se intampla la doi pasi de noi si ca acum (in acel moment in care m-a surprins facand cateva poze) se duce la biserica, pentru ca merge acolo aproape in fiecare zi. Sau sfarsit de saptamana. Sau o data la doua saptamani. Irelevant. Nu reusesc sa am un astfel de debit verbal, sa condensez atata informatie in atat de putin timp nici in zilele mele bune. Si slava Domnului ca am si eu zile bune.
Am vazut, am cunoscut si am plecat mai departe, ca doar calatorului ii sade bine cu drumul.

Urmatoarea oprire a fost la Parcul Herastrau. Scurta, cat sa arunc un ochi in jur sa vad ce se mai intampla interesant si pe aici. Multi alergatori, multi oameni care iesisera la plimbare, chiar daca vremea era asa neguroasa.





Vroiam sa dau roata parcului, asa ca m-am gandit ca cea mai simpla cale de a face asta este sa o iau pe strada care parea sa ocoleasca zona - Soseaua Nordului. Iti dai seama ca am avut o usoara surpriza cand am realizat ca minunatia de strada pe care pedalam se termina brusc intr-un drum infundat, chiar inainte de o cale ferata. M-am dezumflat brusc. Si pentru ca nu aveam de gand sa fac cale intoarsa, am luat-o la dreapta pe stradute, sa vedem unde ma duce drumul.


Si m-a dus bine. :)








Am ajuns intr-un final la aeroport, am traversat regulamentar pe trecerea de pietoni, nu calare ci pe jos cum scrie in regulament :P si m-am intrunat spre Victoriei.
Am profitat de faptul ca nu imi cere nimeni socoteala si am facut stanga spre Stefan cel Mare si am avut drum intins si lipsit de evenimente tocmai pana la Obor. Aici, draga cititorule, trebuie musai sa fac o pauza si sa-ti povestesc o noua intamplare cu un taximetrist. Sunt prietenii mei cei mai buni. Alaturi de cativa soferi de la cursele regulate de autobuz din zona si diversi alti soferi care considera ca o femeie nu-si are locul pe bicla, drept urmare nu-si ostoiesc valurile de cuvinte de duh si trimiteri spre arborele genealogic. Dar sa ne intoarcem la taximetrist.
M-am oprit in intersectie la semafor, frumos langa bordura, sa imi pot sprijini piciorul iesit din clips pe trotuar. Este o pozitie mai confortabila prin urmare o adopt de fiecare data cand culoarea rosie ma impiedica sa o iau mai departe. Pentru ca la Obor semaforul cu pricina dureaza ceva mai mult, m-am gandit ca ar fi oportun sa beau si o gura de apa, sa-mi sting setea napraznica ce ma incerca (si nu! nu se aplica vorba aceea fata buna, dar bea apa dimineata..). Zis si facut. Abia luasem o gura de apa, una singura si ma pregateam pentru a doua, cand aud undeva in spate, lateral stanga, un claxon. Ma intorc mirata cu gandul ca iar se sicaneaza cativa in trafic; in stanga mea era un taximetrist, m-am si gandit (vezi ideea preconceputa!) ca cine stie ce naiba a facut asta iar de il claxoneaza lumea. "Tiiiiitt" claxon din nou, mai lung si mai apasat de data asta. Ma intorc mai mult si vad in spate, la jumatate de metru de mine, un alt taximetrist care se bagase intr-o rana, printre taximetrul din stanga si o alta masina parcata in spate de tot si care vroia sa parcheze exact langa trecerea de pietoni, pe locul pe care ma oprisem eu. Dar nu era vorba ca vroia sa parcheze unde stateam eu de 3 minute la semafor. Ideea era ca vroia sa parcheze ACUM pe locul respectiv, drept urmare a inceput sa gesticuleze in masina ca un apucat si sa imi zica intr-un limbaj frumos colorat cu flori si buline ca sa ma dau dracului la o parte de pe locul acela si sa o iau inainte unde-mi vad ochii. Am vazut negru de nervi. Negru iti zic! Nu m-am dat la o parte. Aveam unde, dar nu m-am dat. De-a naibii! Poti sa ma judeci si sa zici ca trebuia sa las de la mine, ca de-asta sunt atatea probleme in trafic, din cauza faptului ca nimeni nu cedeaza. Nu imi pasa! M-a enervat groaznic individul! Bidiviu incaltat! Pom cu senile! Am ramas protapita pe locul respectiv pana cand semaforul s-a facut verde si poate inca vreo 20 de secunde dupa, pana sa ma urnesc mai departe, in timp ce in spatele meu se dezlantuise iadul vorbelor de sanatate, claxoane si semne diverse.

Am trecut cu viteza prin intersectie si nervii pe care tocmai mi-i facusem s-au risipit frumos in aer. Asta imi place cand merg cu bicicleta. Pot fi oricat de suparata, dupa ce ma pun in miscare totul este exact cum imi doresc sa fie. :)

Ajunsesem deja aproape de Piata Muncii cand la un moment dat ma depaseste o masina. Nu mai stiu ce marca, dar tin minte ca era o culoare mai inchisa, parca un albastru inchis. Era condusa de un tip de vreo 35-40 de ani care, in momentul in care m-a depasit putin, mi-a transmis un semn de apreciere pe geam si un zambet :). Unul din micile lucruri care iti schimba radical ziua :)

Drumul spre casa s-a desfasurat mai departe fara incidente si fara alte intamplari memorabile, dar mi-am zis ca inca o tura prin Tineretului tot ar merge facuta. La fix s-a potrivit, cat sa pot arunca un ochi la crosul de Dragobete ce avea loc la intrarea dinspre Sincai. I-am vazut pe frumosii concurenti, i-am pozat si am plecat, mai ales ca foamea incepuse sa-mi dea tarcoale.

Nu ai fi zis ca se pot intampla multe la o tura de una singura dar iata ca minunatii de situatii sunt la tot pasul. Trebuie sa iti povestesc si de primul Duatlon din 2014. Dar asta in postul urmator.

Comentarii

  1. Mi-a placut plimbarea.
    Esti echipata cu aripi sau umbli ca mine cu o dara de noroi pe spate? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt echipata. Umblu cu doua dare dupa mine, una pe spate si una pe fata :))) plus ceva extra daca am vreun binevoitor care sa o ia aproape de mine cu viteza prin balti. Macar sa stiu o treaba :)

      Ștergere
  2. Pretty! This was an incredibly wonderful post.
    Thanks for providing this info.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Atentie! Ma dau cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur