[NY] Drumul
Totul a inceput cu o frumoasa dimineata in a treia zi de Craciun. Trezit tarziu, mancat usor, relaxare si o ultima inspectie a bagajelor fiecaruia. Nu eram atat de nerabdatori, dar nici nu pot spune ca ne incerca vreo stare de lehamite. Eram pur si simplu, relaxati.
Am plecat destul de devreme cu masina, din simplul motiv ca mai aveam cateva mici ocoluri de facut si sa fie timp din plin pentru toate.
Cred ca basica in care stateam amantrei (eu, Andrei si Andrei 2) atat de confortabil s-a spart in jurul orei 12, cand, venind dinspre benzinarie dupa ce alimentase, Andrei primeste un telefon de la o minunatie de companie aeriana poloneza, pe nume LOT. Stiti, ca o fi, ca o pati..
"Unde sunteti?
Pai in Pipera, de ce?
Trebuie sa ajungeti cat se poate de repede la aeroport.
De ce, ce s-a intamplat?
Vi s-a anulat zborul si v-am gasit locuri cu o alta aeronava dar este foarte important sa ajungeti in urmatoarele 30 de minute."
Calc-o frate. Am ajuns in 10. Andrei 2 a ajuns in 30. Din Piata Sudului.
Dar sa-ti mai zic.
Ajungem la aeroport, da-i repede la Global Ground, cei care ne sunasera din partea companiei LOT (pentru ca LOT nu avea reprezentanta in Romania). Ca buna ziua, buna ziua, ..
" Am ajuns, stiti, suntem Xulescu..
Da, v-am pregatit rezervarile, da-i printeaza biletele.
Stiti ca mai avem un prieten care trebuie sa vina, nu se poate sa-i faceti si lui rezervare, sa-i scoateti biletul,
Nu, ca nu prea se poate, avem nevoie de datele dansului de pasaport
Da, dar stiti ca este pe drum, ajunge la limita, daca ii pregatiti biletul are o sansa sa prinda avionul." Cu rugamintile, insistentele si batutul din ochisorii lui Andrei, femeia cedeaza, ii face celalaltului Andrei rezervare.
Da-i spre check-in, cu femeia in frunte, alergand printre oamenii si bagajele din aeroport.
"Buna, buna, te rog, baga-i si pe ei." Trosc bagaje, print bilete, facut check-in, in cateva minute.
Intre timp, se reia discutia, de data asta cu individul de la check-in..
ca "nu se poate sa-i mai faceti si inca unui prieten check-in-ul?
Pai trebuie sa fie aici. Ai nevoie de pasaport, de bilet.
Da, dar stiti, noua ni s-a anulat zborul, daca nu-i faceti check-in pierde avionul si nu mai are nicio sansa de a ajunge pana cel putin a doua zi dimineata, pierde timp, etc.
Pai pe unde este? Pai am vorbit acum cateva minute, era pe la Romana/Victoriei.
Pai nu prea se poate face check-in-ul, chiar am nevoie de documente, bla bla.
Dar in cat timp trebuie sa ajunga sa se mai poata imbarca?
Pai daca ajunge in 6 minute, e ok.
Si daca ajunge in 7? Stiti, mai sunt multe de facut, sa se imbarce oamenii, sa incalziti avionul, aveti timp,
Da, daca vine in 7 il luam. Dar avem nevoie de bilet."
Da-i repede si fugi inapoi la GlobeGround. Acolo, ca "uitati, asta si asta, avem nevoie sa ii printati biletul.
Pai i-am facut rezervare, ii dau eu telefon."
Mergem inapoi la check-in. Ca "a zis ca va da telefon.
Nu, degeaba da telefon, ca am nevoie de bilet."
Da-i inapoi la GlobeGround, ca are nevoie de bilet. Se perpeleste putin, printeaza biletul.
Vine Andrei victorios, da biletul. Hmm, daca nu ne grabim, pierdem noi avionul.
Treci repede la control. Andrei vorbea la telefon, ii zicea pe unde sa intra, unde sa se duca, eu ii scoteam laptopul din rucsac, separam haine, tablete, curele, pentru mine si el. Se uita ala de la control la noi cu ochi bulbucati de tipul "Doamne-fereste-de-unde-au-venit-si-astia". Noi, despletiti, ne scoteam curele, bocanci si alte nimicuri metalice.
Trecem de control si undeva pe drum, isi face aparitia si celalalt Andrei.
Fericire.
Ajungem la terminal, check-in-ul era inca in floare. Am intrat multumiti, ca am reusit sa plecam cu totii in aceeasi zi.
Sa nu facem presupuneri eronate, ca povestea a incalecat pe-o sa si s-a terminat ca florile marului la venitul verii. Departe de noi, aceste lucruri.
Biletul nostru a fost mutat de pe Bucuresti - Varsovia pe Bucuresti - Paris. Bun, am zis noi la prima vedere, tragem cu ochiul si peste Paris. Nu ne-a zis insa nimeni de drumul presarat cu turbulente multiple, ca pe Paris fusese sau urma sa fie o furtuna. Cred ca am imortalizat chiar si un pui de curcubeu, asta inainte sa vina ploaia torentiala. (trebuie sa stii unde sa-l cauti, este undeva in stanga imaginii :p)
Dadea minunatia de avion din aripi mai ceva ca porumbelul gras care mananca seminte in curtea din spate a blocului.
Am preferat sa nu ma uit pe geam, sa nu care cumva sa existe si cea mai mica posibilitate ca un gremlin zburator sa se joace cu motoarele aeronavei.
In sfarsit, am ajuns teferi la sol.
Da-i repede sa gasim corespondenta, ca nu avem mult timp pana la urmatorul check-in.
Gasim terminalul, o frumoasa de coada la control. Bun. Hai ca se misca repede. Ne punem noi lucrurile in cosulete, punem cosuletele pe banda, ne intreaba controlorii ceva de genu` - "quelque chose d`electroniques"
.. eu pe engleza, "nu, doar un mp3 player, un e-book .
Quoi?
Un e-book. E-book". Dau sa caut in rucsac, primul imi pica in mana ipodul. "Asta" ii zic, a e ok, da el din cap.
Trec mai departe.
Ne-am imbarcat repede, ultimul rand din coada avionului, in fata toaletei.
Super.
Am avut parte de aceleasi turbulente ca mai devreme, nu are rost sa le reeditez, in schimb de data aceasta, drumul nostru a fost presarat si cu asteptari la toaleta neincapatoare, cu amortiri de sale, picioare, maini, spate si alte componente ale corpului uman, rasete, filme si mult timp de pierdut. Am vazut 3 filme de animatie, in incercarea-mi disperata de a ignora turbulentele. De cele mai multe ori mi-a mers, ca desenele nostime care se plimbau pe ecran aveau darul de a te relaxa intrucatva. Mai functiona si faptul ca ma crispam pe Andrei de fiecare data cand o turbulenta rautacioasa zguduia avionul ceva mai tare. Nu a dormit :P
8 ore am zburat, sau ceva pe acolo.
Am aterizat in siguranta si ne-am dus evident spre zona de control al vizelor si ridicare bagaje. Cred ca o ora si ceva s-au invartit bagajele noastre pe afurisita de banda pana sa trecem noi de control. Am stat la o coada imensa si tot aterizau avioane cu oameni care culmea, se opreau la aceeasi coada. Ei, dar toata lumea a scapat relativ repede de coada, numai noi, care, dintre toate ghiseele de pe planeta, l-am nimerit pe exact ala mai plictisit ca noi toti, cu miscari in reluare.
A trecut si asta. Intre timp, banda de bagaje se oprise si ne-am gasit undeva intr-un colt trolerele minunate.
Si-apoi am plecat spre casa. Si nu, tot nu s-a terminat povestea!
Am luat un air-shuttle, dupa ce ne-am calcat pe inima si am intrat fara bilet, din simplul motiv ca nu gasiseram automatul de bilete. E ok, trebuia platit la iesire.
Am platit la iesire, da-i sa gasim metroul si statia de metrou la care trebuie sa coboram. Am cumparat pana la urma bilete de tren. Ne-au intrebat vreo doi unde vrem sa ajungem iar la statia noastra de destinatie, ne-a urmarit un individ. Super, mi-am zis, pentru prima zi.
Oare ce-o sa fie maine.
Am plecat destul de devreme cu masina, din simplul motiv ca mai aveam cateva mici ocoluri de facut si sa fie timp din plin pentru toate.
Cred ca basica in care stateam amantrei (eu, Andrei si Andrei 2) atat de confortabil s-a spart in jurul orei 12, cand, venind dinspre benzinarie dupa ce alimentase, Andrei primeste un telefon de la o minunatie de companie aeriana poloneza, pe nume LOT. Stiti, ca o fi, ca o pati..
"Unde sunteti?
Pai in Pipera, de ce?
Trebuie sa ajungeti cat se poate de repede la aeroport.
De ce, ce s-a intamplat?
Vi s-a anulat zborul si v-am gasit locuri cu o alta aeronava dar este foarte important sa ajungeti in urmatoarele 30 de minute."
Calc-o frate. Am ajuns in 10. Andrei 2 a ajuns in 30. Din Piata Sudului.
Dar sa-ti mai zic.
Ajungem la aeroport, da-i repede la Global Ground, cei care ne sunasera din partea companiei LOT (pentru ca LOT nu avea reprezentanta in Romania). Ca buna ziua, buna ziua, ..
" Am ajuns, stiti, suntem Xulescu..
Da, v-am pregatit rezervarile, da-i printeaza biletele.
Stiti ca mai avem un prieten care trebuie sa vina, nu se poate sa-i faceti si lui rezervare, sa-i scoateti biletul,
Nu, ca nu prea se poate, avem nevoie de datele dansului de pasaport
Da, dar stiti ca este pe drum, ajunge la limita, daca ii pregatiti biletul are o sansa sa prinda avionul." Cu rugamintile, insistentele si batutul din ochisorii lui Andrei, femeia cedeaza, ii face celalaltului Andrei rezervare.
Da-i spre check-in, cu femeia in frunte, alergand printre oamenii si bagajele din aeroport.
"Buna, buna, te rog, baga-i si pe ei." Trosc bagaje, print bilete, facut check-in, in cateva minute.
Intre timp, se reia discutia, de data asta cu individul de la check-in..
ca "nu se poate sa-i mai faceti si inca unui prieten check-in-ul?
Pai trebuie sa fie aici. Ai nevoie de pasaport, de bilet.
Da, dar stiti, noua ni s-a anulat zborul, daca nu-i faceti check-in pierde avionul si nu mai are nicio sansa de a ajunge pana cel putin a doua zi dimineata, pierde timp, etc.
Pai pe unde este? Pai am vorbit acum cateva minute, era pe la Romana/Victoriei.
Pai nu prea se poate face check-in-ul, chiar am nevoie de documente, bla bla.
Dar in cat timp trebuie sa ajunga sa se mai poata imbarca?
Pai daca ajunge in 6 minute, e ok.
Si daca ajunge in 7? Stiti, mai sunt multe de facut, sa se imbarce oamenii, sa incalziti avionul, aveti timp,
Da, daca vine in 7 il luam. Dar avem nevoie de bilet."
Da-i repede si fugi inapoi la GlobeGround. Acolo, ca "uitati, asta si asta, avem nevoie sa ii printati biletul.
Pai i-am facut rezervare, ii dau eu telefon."
Mergem inapoi la check-in. Ca "a zis ca va da telefon.
Nu, degeaba da telefon, ca am nevoie de bilet."
Da-i inapoi la GlobeGround, ca are nevoie de bilet. Se perpeleste putin, printeaza biletul.
Vine Andrei victorios, da biletul. Hmm, daca nu ne grabim, pierdem noi avionul.
Treci repede la control. Andrei vorbea la telefon, ii zicea pe unde sa intra, unde sa se duca, eu ii scoteam laptopul din rucsac, separam haine, tablete, curele, pentru mine si el. Se uita ala de la control la noi cu ochi bulbucati de tipul "Doamne-fereste-de-unde-au-venit-si-astia". Noi, despletiti, ne scoteam curele, bocanci si alte nimicuri metalice.
Trecem de control si undeva pe drum, isi face aparitia si celalalt Andrei.
Fericire.
Ajungem la terminal, check-in-ul era inca in floare. Am intrat multumiti, ca am reusit sa plecam cu totii in aceeasi zi.
Sa nu facem presupuneri eronate, ca povestea a incalecat pe-o sa si s-a terminat ca florile marului la venitul verii. Departe de noi, aceste lucruri.
Biletul nostru a fost mutat de pe Bucuresti - Varsovia pe Bucuresti - Paris. Bun, am zis noi la prima vedere, tragem cu ochiul si peste Paris. Nu ne-a zis insa nimeni de drumul presarat cu turbulente multiple, ca pe Paris fusese sau urma sa fie o furtuna. Cred ca am imortalizat chiar si un pui de curcubeu, asta inainte sa vina ploaia torentiala. (trebuie sa stii unde sa-l cauti, este undeva in stanga imaginii :p)
Dadea minunatia de avion din aripi mai ceva ca porumbelul gras care mananca seminte in curtea din spate a blocului.
Am preferat sa nu ma uit pe geam, sa nu care cumva sa existe si cea mai mica posibilitate ca un gremlin zburator sa se joace cu motoarele aeronavei.
In sfarsit, am ajuns teferi la sol.
Da-i repede sa gasim corespondenta, ca nu avem mult timp pana la urmatorul check-in.
Gasim terminalul, o frumoasa de coada la control. Bun. Hai ca se misca repede. Ne punem noi lucrurile in cosulete, punem cosuletele pe banda, ne intreaba controlorii ceva de genu` - "quelque chose d`electroniques"
.. eu pe engleza, "nu, doar un mp3 player, un e-book .
Quoi?
Un e-book. E-book". Dau sa caut in rucsac, primul imi pica in mana ipodul. "Asta" ii zic, a e ok, da el din cap.
Trec mai departe.
Ne-am imbarcat repede, ultimul rand din coada avionului, in fata toaletei.
Super.
Am avut parte de aceleasi turbulente ca mai devreme, nu are rost sa le reeditez, in schimb de data aceasta, drumul nostru a fost presarat si cu asteptari la toaleta neincapatoare, cu amortiri de sale, picioare, maini, spate si alte componente ale corpului uman, rasete, filme si mult timp de pierdut. Am vazut 3 filme de animatie, in incercarea-mi disperata de a ignora turbulentele. De cele mai multe ori mi-a mers, ca desenele nostime care se plimbau pe ecran aveau darul de a te relaxa intrucatva. Mai functiona si faptul ca ma crispam pe Andrei de fiecare data cand o turbulenta rautacioasa zguduia avionul ceva mai tare. Nu a dormit :P
8 ore am zburat, sau ceva pe acolo.
Am aterizat in siguranta si ne-am dus evident spre zona de control al vizelor si ridicare bagaje. Cred ca o ora si ceva s-au invartit bagajele noastre pe afurisita de banda pana sa trecem noi de control. Am stat la o coada imensa si tot aterizau avioane cu oameni care culmea, se opreau la aceeasi coada. Ei, dar toata lumea a scapat relativ repede de coada, numai noi, care, dintre toate ghiseele de pe planeta, l-am nimerit pe exact ala mai plictisit ca noi toti, cu miscari in reluare.
A trecut si asta. Intre timp, banda de bagaje se oprise si ne-am gasit undeva intr-un colt trolerele minunate.
Si-apoi am plecat spre casa. Si nu, tot nu s-a terminat povestea!
Am luat un air-shuttle, dupa ce ne-am calcat pe inima si am intrat fara bilet, din simplul motiv ca nu gasiseram automatul de bilete. E ok, trebuia platit la iesire.
Am platit la iesire, da-i sa gasim metroul si statia de metrou la care trebuie sa coboram. Am cumparat pana la urma bilete de tren. Ne-au intrebat vreo doi unde vrem sa ajungem iar la statia noastra de destinatie, ne-a urmarit un individ. Super, mi-am zis, pentru prima zi.
Oare ce-o sa fie maine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: