Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - poveste in 20 de acte - Episodul 20

Joi, 20 decembrie. Doamne ce zi! Dar sa vezi seara :)
A inceput cam asa, in centrul vechi, pe vechea strada Lipscani..


apoi, tiptil tiptil, a trecut la "what`s done in centrul vechi, stays in centrul vechi" :))


si ne-am facut poze,


si am ras,


si am dansat..



am photobombed pozele altora :))


 si altii ne-au facut acelasi lucru.. de trei ori!
si nu, mustata invizibila nu te face sa arati inconspicuous!



am facut poze misto si nu m-am uitat la camera.. dar de ce sa ma uit. Camera sa se uite la mine!
I`M A SUPERSTAR!!!

 Si am dancy dancy all night :)

Pe scurt, a fost o alta petrecere pe cinste. Am ajuns in club la ora 20.00 si am plecat a doua zi dimineata, la ora 5. Adica am inchis clubul si pot sa zic asta clar, pentru ca lumina se aprinsese iar toate reflectoarele fusesera oprite, DJ-ul si MC-ul inchisesera toate sistemele de ceva vreme si stateam fara muzica, fara nimic, o parte din barmani se carabanisera spre casele lor iar femeia de serviciu dadea cu matura si mopul peste tot.
Mi-am schimbat pantofii cei rosii ai lui Dorothy, pe care i-am purtat pe parcursul serii, cu bocancii mei preferati in care nu mi-e niciodata frig si am luat-o frumusel spre tramvai. Si da, si eu am aflat ca tramvaiul circula la ora aia, prin faptul ca imi propusesem sa ajung la el si daca circula sa-l iau pana acasa iar daca nu circula sa iau un taxi, deci nu aveam ce sa pierd daca mergeam nitel pe jos. Doar ma trezeam un pic din amorteala alcoolului.
Asa ca am plecat frumos, cu fusta mea gogosar scurta si ciorapii mov, cu bocancii de munte in picioare si geaca alba de ski, usor usor spre statie.
Pe drumul spre bd Unirii, am intalnit 3 pusti pusi pe glume si cu gurile pana la urechi. M-au vazut de departe si ce s-au vorbit ei intre ei, ca doi s-au luat de mana si au inceput sa alerge spre mine. Dubiosi, mi-am zis prima data, dar cand am vazut ca tot alearga si prind viteza si isi strang mainile, mi-am zis ca este momentul sa stau pe loc si sa.. DUCK!! si bine am facut, pentru ca tembelii au luat-o pe deasupra, tot cu gura pana la urechi, hohotind de zor. Al treilea a venit usor din spate, razand si cerandu-si iertare pentru cei doi de mai devreme, ca " sunt handicapati doamna" :))

funny :P

Am ajuns destul de repede la tramvai, iar aerul racoros m-a trezit teribil.
Buna dimineata Sfarsitul Lumii, ce zi minunata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2