Hoinar pe doua roti

În absolut fiecare tură, mai mică sau mai mare, în care plec cu Claudiu, musai trebuie să am parte de aventuri. Evident că nici tura din weekendul ce tocmai a trecut nu se abate de la această regulă nescrisă a naturii. Am fost plecați călare pe cursiere și  am avut parte, succesiv sau concomitent, de o grămadă de încercări, pe care le-am trecut cu bine, slavă Domnului, bicicletelor și picioarelor noastre musculoase pentru asta. Domnul o să fie de multe ori pomenit în postarea ceasta, de fiecare data pentru un motiv foarte bun. Dar să nu mă mai lungesc cu vorba. O să-ți povestesc pe scurt seria de întâmplări de ieri, printr-un check-list decent, pentru buna înțelegere a lucrurilor și organizarea minuțioasă a succesiunii evenimentelor. Am plecat de acasă cu mult după răsăritul soarelui și cu ceva după ora prânzului, când mai tot omul cuminte a dejunat și chiar are parte de un somn mic și nevinovat, pentru întremarea corpului - check Am început periplul nostru prin munții de c...

Iata-ma-s inca vie si respiranda, la trei zile de la cursa de 21 km prin centrul Bucurestiului. Gripata toata, dar hei! still kicking. Abia asteptam concursul si asta pentru ca in vara aceasta m-am dedicat mai mult bicicletei si turelor lungi si frumoase de cicloturism, iar atmosfera competitiva chiar pot spune ca mi-a lipsit. Din mai, de cand am participat la Ecomarathon si am alergat pe coclauri cei dintai 42 de kilometri legati din viata mea si pana in zilele noastre, am alergat cumulat vreo 20 kilometri, in reprize de cate 3-5-6 km. Deci nu am alergat. Cu toate astea, bicicleta m-a scos mult din necaz, prin rulajul maricel pe care l-am facut de la inceputul anului pana acum. De la start pana la km 16 am alergat fara sa ma opresc ( nu pun la socoteala cele 3 puncte de alimentare la care am levitat pret de cateva secunde sa ma adap cu isostar ). In schimb, dupa kilometrul asta, mi-a fost din ce in ce mai greu sa dau din tentacule ( a se citi picioare ) si chiar au fost vreo cate...

Și a doua zi am avut un traseu destul de lung de parcurs, pe care într-un final nu l-am străbătut integral. Până la urmă facem toate turele astea frumoase să vedem locuri noi și să ne simțim bine și nu neapărat să tragem ca nebunii, iar programul nu contează întotdeauna. Să spunem că suntem flexibili :) Azi trebuia să mergem pe ruta Bicaz - Lacul Roșu - Miercurea Ciuc - Băile Tușnad - Sf. Gheorghe - Brașov. Evident că ne-am oprit ceva mai devreme de Brașov. Mai exact în Băile Tușnad, unde am avut o gazdă tare primitoare. Țin minte că ziua asta a fost marcată de Busu de un cod galben de precipitații în imediată vecinătate a traseului nostru. Și ce e drept, la un moment dat, parcă în apropiere de Miercurea Ciuc, am avut parte de un vânt semnificativ, venit pentru prima dată de când port urechi și cască pe bicicletă - din lateral spate! Cum? Eu am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior? Ei bine da! Mergeam lejer cu vreo 40-43km la oră pe drumurile bine asfaltate ale patr...

Ne-am întins cu traseul ăsta pe două zile frumoase tare, am trecut prin vreo trei anotimpuri, am mers vreo 330 de km și am avut aproximativ 6.000 și un pic diferența de nivel. Urmarea aroganței ăsteia? O ușoară oboseală generală ( un mod plăpând de a spune că mă simt de parcă m-a călcat trenul ), o pedală înfiptă în spatele gambei cât să știu că a fost pe acolo și a lăsat și semn, diverse semne de bună purtare de care o să se tot lege povești bune de spus de-a lungul timpului. Să nu uităm și urmele de ulei de lanț pe picioare, mâini, haine și cam orice locușor de pe suprafața omului. * Am văzut o poză nostimă azi cu un citat interesant :) nu mi-a atras atenția neapărat poza cât ceea ce scria pe ea. Era ceva de genul ca daca la sfârșitul unui weekend miroși ca un câine ud înseamnă că ăla a fost un weekend bun. Well, tind să îi dau dreptate omului care a emis zicerea :) Să îți povestesc de ce și să-ncepem cu începutul. Se făcea că într-o vineri seară după o zi în plină alergătură...

Anul trecut pe vremea asta nu m-as fi gandit ca rotile ma vor purta pe meleaguri straine, in ture frumoase de cicloturism pur. Dar iata ca am facut-o si pe asta. Zilele de 27 - 30 august m-au gasit in drum spre si la Balchik, dupa un frumos drum de 145 km pedalati sub un soare rotund si dogoritor la dus si inca vreo 118km la intors, cu o briza din fata ce nu parea sa scada sub 25km/h. Dar sa-ti povestesc :) Ne-am trezit cu totii dis-de-dimineata, sa ajungem la timp in Gara de Nord, la celebra tabela de sosiri - plecari, sa avem timp sa ne imbarcam in trenul spre Calarasi, pe loc bun, fara sa ne batem cu ceilalti calatori, care mai de care doritor sa intre primul in tren sa-si ocupe loc si imbrancitor nevoie mare. Ne vorbiseram toti patru - eu, Claudiu, Claudia si Mihai, sa ne intalnim la fara 10 in gara. Ei... acum ca unii dintre noi am fost acolo aproape cu o ora mai devreme, e alta mancare de peste :)) Dar cand a fost asta o problema! Ba am avut suficient timp sa ne facem o mi...