Tură Lopătari - Ploiești

În absolut fiecare tură, mai mică sau mai mare, în care plec cu Claudiu, musai trebuie să am parte de aventuri.
Evident că nici tura din weekendul ce tocmai a trecut nu se abate de la această regulă nescrisă a naturii. Am fost plecați călare pe cursiere și  am avut parte, succesiv sau concomitent, de o grămadă de încercări, pe care le-am trecut cu bine, slavă Domnului, bicicletelor și picioarelor noastre musculoase pentru asta.
Domnul o să fie de multe ori pomenit în postarea ceasta, de fiecare data pentru un motiv foarte bun. Dar să nu mă mai lungesc cu vorba.
O să-ți povestesc pe scurt seria de întâmplări de ieri, printr-un check-list decent, pentru buna înțelegere a lucrurilor și organizarea minuțioasă a succesiunii evenimentelor.
  • Am plecat de acasă cu mult după răsăritul soarelui și cu ceva după ora prânzului, când mai tot omul cuminte a dejunat și chiar are parte de un somn mic și nevinovat, pentru întremarea corpului - check
  • Am început periplul nostru prin munții de curbură ai patriei cu o urcare lăsată de la bunul Dumnezeu, ce părea să se lungească la nesfârșit, alături de nervii mei, de altminteri sănătoși și aflați într-o stare relativ bună de fapt - check.
  • Am avut parte de mai mult offroad decât m-aș fi așteptat vreodată să merg pe cursieră, adică mai bine de 20 de kilometri - check.
  • A fost ea urcare multă pe offroad, dar vezi tu ca nici cu coborârea nu mi-a fost rușine. Și aia tot pe offroad. Urcam cu vreo 10km la oră și coboram tot cu atâta, pentru ca mă înțepa inima de bicicletuța care nu a primit încă botezul a măcar 3000 de kilometri. Bolovani și pietriș din belșug pe urcare, identic și pe coborâre, cum îi șade bine unui deal care se respectă - check.
  • Vârfuri de munte cu peisaje spectaculoase și dealuri pictate în toate culorile, de o mâna gigantică și multe locuri  frumoase în care ne-am oprit să ne tragem sufletul, să bem o gură de apă și să admirăm frumusețea din jurul nostru.
  • Într-una din opririle noastre pentru relaxarea degetelor crispate pe ghidon, am întâlnit o ciupercă gianormagantuană, cea mai mare ciupercă de pe planetă - check.
  •  Am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior când, în sfârșit, s-a terminat offroadul și am dat de asfalt - check.
  • Am mai crezut asta încă o dată când ne-am dat seamă că asfaltul era bun, proaspăt turnat și neted ca în palmă - check.
  • Am fost atracția zilei și a serii în absolut toate satele tranzitate - check.
  • Au făcut niște unii, după noi, ca maimuțele și ca alte animale ale pământului - check.
  • Ne-a prins întunericul lumii pe drum, dar bine ca am avut nu unul, ci două becuri sănătoșele pe bicicletă eu și încă unul Claudiu - check. (Deja mi se pare anormal dacă nu mă mai prinde întunericul pe bicicletă. În penultima tură am ajuns pe lumină și absolut totul mi se părea greșit sau nelalocul lui).
  • Era Claudiu să muște din caldarâmul fierbinte în timp ce bălăuream pe întuneric printr-unul din satele fără lumină ale vieții, pentru ca a luat marginea unei gropi plină cu pietriș și știm cu toții ce bine și confortabil este să mergi prin pietriș cu o cursieră - check.
  • Ne-au alergat o serie de câini sănătoși, de pe la stâne sau din ograda oamenilor - check.
  • Era sa dau peste Claudiu și să-l arunc bălălău într-o parte din cauza unui câine. Mi-a fost tare recunoscător - check.
  • Ne-au înghețat degetele la mâini și de la picioare, mulțumită echipamentului de ciclism neadaptat condițiilor vitrege de toamnă rece, cu temperaturi de 3 grade cu plus, drept urmare ne-am promis că prima achiziție pe care o vom face e o pereche de mănuși groase și blănoase, unde să se simtă și ele degetele ca la ele acasă - check
  • S-au zgâit oamenii la noi în benzinării, măsurându-ne din cap până în picioare cum eram noi îmbrăcați, iar unul ne-a recunoscut de pe drum, că trecuse pe lângă noi și ne-a urat drum bun în față cât mai avem - check
  • Era să greșim drumul și să ajungem în București pe bicicletă - check
  • Ne-am revenit repede și am luat-o pe traseul corect, timp în care, eu una, am răsuflat ușurata că nu îmi voi supune umerii și fundul mai departe chinului de a mai merge încă vreo 80 de kilometri - check
  • Am bălăurit prin Ploiești în căutarea gării și am găsit-o în scurt timp - check
  • Momentul de după ce ne-am luat biletele de tren și ne-a zis cea de la casă ca nu avem locuri. Sau spațiu pentru biciclete. Și ca nu ne poate da bilet de biciclete. Iar noi am realizat ca trebuie să demontăm afurisitele de chestii. (Pardon, de biciclete, după ziua de ieri, ca și după multe altele asemănătoare, numai de bine!) - check
  • Momentul în care am plecat de la casă de bilete să căutăm repede ceva bun de îngurgitat, poate chiar cald și am găsit o șaormerie non-stop cu o tanti de treabă chiar în fața gării! Figura lui Claudiu cu zâmbetul dintr-o parte în alta a urechilor a fost priceless. :D - check și asta
Traseul a fost tare frumos și mi-am scăldat ochii în frumusețe de când am plecat până când a apus soarele. Ca și chestiune administrativă - nu recomand parcurgerea rutei pe o cursieră, ci mai degrabă pe MTB, mai ales pentru prima porțiune - Lopătari - Gura Teghii. Niciun om normal la cap nu s-ar duce cu cursiera pe acolo :|
Aventura noastră s-a desfășurat pe o porțiune de aproximativ 127km și a avut o diferență de nivel de 1703m. Localitățile tranzitate au fost Lopătari - Luncile - Pestrițu - Plaiul Nucului - Gura Teghii - Furtunești - Basca Rozilei - Lunca Priporului - Nehoiașu - Nehoiu - Paltineni - Chirlești - Valea Lupului - Pătârlagele - Lunca - Marunțisu - Poienile - Gura Bascei - Bâscenii de Jos - Calvini - Bâscenii de Sus - Zeletin - Târlești - Bodești - Valea Stupinii - Poseștii Ungureni - Nucșoara de Sus - Ogretin - Ciocrac - Drajna de Jos - Vălenii de Munte - Gura Vitioarei - Coada Malului - Măgurele - Lipănești - Șipotu - Blejoi - Ploiești. Aici poți să găsești o hartă a traseului.

Una peste alta, mi-a plăcut tare :D
What next?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri