Bine te-am regasit Sighisoara!

Cred ca întotdeauna mi-am dorit să călătoresc.
Pe jos, cu mașina sau cu bicicleta, important este să mă aflu în mișcare, mereu în altă parte, să văd, să simt, să miros, să gust și să trăiesc momente și experiențe care par a fi câteodată rezervate doar celor norocoși. Și adevărul este că suntem niște norocoși.
*
Aproape că nu există weekend pe care noi să-l fi petrecut integral acasă. Măcar o ieșire la margine de București, dacă nu la munte, la vecinii bulgari sau, în ocaziile mai speciale și cu bugete dedicate, spre locuri mai exotice și mai îndepărtate.
Luna august ne-a oferit ocazia să revedem locuri dragi prin care ne-au mai purtat picioarele și în anii trecuți, iar unul din aceste locuri a fost minunata cetate a Sighișoarei, un loc unde revin de fiecare dată cu plăcere și unde întotdeauna descopăr câte ceva nou și ascuns atenției mele de până atunci.

Nu-ți voi descrie bunătățile degustate, drumul până acolo sau eternele monumente vizitate și răs-vizitate de turiști români și străini deopotrivă, pozate până la cer și înapoi. În schimb îți voi spune că popasul peste noapte aici mi-a oferit ocazia ca a doua zi dis-de-dimineață să mă bucur de o alergătură prin liniștea perfectă a cetății, cale de vreo cinci kilometri. Puțin și cuprinzător.
Aș vrea să-ți pot pune la dispoziție aici traseul, așa cum fac de fiecare dată, doar că exact în ziua cu pricina, ceasul, GPS-ul și procesul de sincronizare în sine, toate luate la un loc, au decis să nu funcționeze prea bine. Au înregistrat distanța, viteza și timpii petrecuți în alergare, dar fără traseu. De ce? Pentru că pot! Prin urmare o să-ți las în cele ce urmează o serie de imagini surprinse la crăpatul zilei într-o cetate medievală adormită.









 Și niște ochi care nu s-au trezit încă de tot, bulbucați de somn dar totuși mulțumiți. 😂
Adevărul este că exact atunci imediat după răsărit, sunt câteva clipe pe care eu le consider speciale, în care poți savura pe îndelete tot ceea ce te înconjoară. Am prins aici câteva astfel de momente. Și a fost bine.

În încheiere, dar nu în ultimul rând – dacă ești în căutarea unei cazări bune, cu un strop de istorie în pereții casei, liniște cât cuprinde, gazde prietenoase, curățenie exemplară, cafea bună și prețuri accesibile, poți încerca la Pensiunea Zidul Cetății.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea asta așa.
Data viitoare pe bicicletă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Traseu Brasov - Sf. Gheorghe - Baile Tusnad

Traseu Baile Tusnad - Tg. Secuiesc